Ciorile vopsite

Eu mă mir că în lumea asta deshămată (nu e reproş, ci constatare) pe mine mă mai citeşte cineva, zău. Maritată cu inel, cununată cu popă, una bucată copil, nu fumez, nu beu, nu ies cu duducele de teapa mea la concerte cu hai gop-ţop, nu bag nicăieri poze glamuroase cu boarfe colorate. …Plictiseaaală, măi!

Dacă mă apuc să fac sport sau să ţin postul de Paşti, apoi pe unii dintre voi o să vă apuce voma de la „sfinţenia” mea. Eu deam o simt venind pe guşă. Care-i cozul ?

Recunosc, sunt ca o leliţă aşezată la drum cu seminţe de dovleac în poală. Eu nu mă grăbesc nicăieri. Mie îmi place (de mă prăpădesc) să observ oamenii şi reacţiile lor, iar pe urma să le găsesc un loc în poveştile mele. E o alegere. Conştientă şi trează. Şi numai să încerce cineva, drăgăliţă doamne, să mă alunge de la postul meu de veghe.

Când omul e aşezat liniştit lângă gardul lui şi nu-l strânge papucul, eu zic ca vede lumea oleaca mai clar. Poate chiar mai clar decat cei care dorm prin hoteluri şi aerogări. Credeţi-mă.

Un evreu bătrân spunea : „Vrei să vezi lumea ? Aşează-te lângă drum şi lumea va trece toată sub ochii tăi”. Evreul cela precis că nu s-a născut într-un sat moldovenesc, că era să glăsuiască atfel, dar… eu abia acum, cu pantofii plini de praf adunat de pe cărările lumii îi dau dreptate. Uneori e suficient să caşti ochii şi urechile. Atât.

Adevărurile lumeşti sunt foarte simple. Omul schimbă destinaţii, ţări, case, iubiri, prieteni, dar adevărurile rămân neclintite. Oamenii pur şi simplu au nevoie să cheltuie o viaţă întreagă ca să se convingă.

Oamenii se lasă ispitiţi de lucruri de care nu au nevoie. Poartă măşti de care nu au nevoie.Trăiesc o viaţă care nu este a lor. Şi, astea, vă rog să remarcaţi, nu se întâmplă în Evul Mediu. Dacă scuipi un „NU” desluşit cui trebuie în faţă, nimeni n-o să-ţi taie căpăţina sau prăjească cu martori pe rug. Şi când te gândeşti că milioane  şi-au sacrificat viaţa pentru ca alţii, dependenţi de confort, să nu mai vrea să se desprindă de gândirea de turmă…

Da, e o alegere grea să trăieşti după capul tău. E mai uşor să te iei după capul cuiva, chiar dacă ştii că face bani pe lipsa ta de creieri. E la moda fumatul ? Fumează până ameţeşti, dar departe de mine. E la moda să ieşi boită şi chitită ca un ou de Paşti pe la evenimente mondene şi cluburi de noapte? Drum bun şi vânt în panze, dar nu te obosi să mă convingi că aşa e cool. Eu când zic nu, nu mai există alte opţiuni. Câţi mai pot refuza azi ceva ce nu-i reprezintă ?

În ultima vreme s-au îndesit turmele tropăind în galop pe facebook. Şi nu asta pare straniu. Omul, de când trăieşte printre semeni, se adună în grupuri. Alt fenomen mă uimeşte. Foarte mulţi se înhamă în activităţi care nu-i reprezintă. Pentru că se tem să formuleze o părere în contradicţie cu turma; pentru că bagă like nu că le place ceva, dar pentru ca au pus alţii zeci de like-uri înaintea lui sau pentru că se simt datori cu un like. De unde ştiu că nu le place ? Simplu. Cum am scris mai la deal „e destul să caşti ochii”. Alegerile lor se contrazic. Atât de evident se contrazic… încât se ajunge la penibil. Oamenii preferă să umble cu cioara vopsită, numai ca să pară cool. De ce ? Unii, de frica să pară demodaţi, alţii de frică să nu rămână izolaţi şi singuri.

Dacă oamenii ar lăsa toate fiţele la o parte, măcar pe o zi, tare mă tem că deja pe mine o sa mă taie prin pântece de la „sfinţenia” lor. Omul e mult mai cuminte decât nu vrea să pară, dar e un animal bleguţ şi prostuţ. Numai dacă îi interzici ceva, el ti-o drege numaidecât îndărăt. Încrezut fiind că are caracter rebel, al naibii. Ho-ho. Ia daţi-i libertate ! Se plictiseşte şi cauta alte interdicţii.

Iată de ce, bunăoară, creşte şi înfloreşte ierbuşoara lângă Amterdam… Pentru că există moda şi proştii cu bani de cheltuială.

Aţi văzut vreun olandez beat, afumat, borât şi pişat pe drumuri ? Eu tot nu. Când ies din hotel îmi şterg binişor sandalele ca să nu fac notă discordantă cu dalele de pe străzile curate lună. Olandezii nu se tem să pară demodaţi pe fundalul turiştilor destrăbălaţi. Ei mănâncă sănătos, nu fumează, nu se îmbată ferfeniţă, încalecă bicicleta, cultivă floricele… Lângă un moldovean cu aşa apucături s-ar cruci toate leliţele de la selisovet în sus. „Se preface, dracu… Unde s-o văzut aşa ceva ? Ptiu de trei ori, ducă-se pe pustii… ”

Să fii normal e anormal. E normal aşa?