Rugaţi-vă să nu vă crească aripi

Cu cât citesc mai mult, cu atât mai puţin îmi place să scot fraze din context. Totuşi… mă pocnesc peste degete şi scot… Numai ca să vă zădăr.

***

„Un om raţional e mai uşor de redus la tăcere. Frica este o boală mai ales a celor care gândesc.”

„Lumea s-a transformat într-un imens laborator în care unii sunt cercetători şi alţii şobolani.”

„Aflăm doar că unii au fost trecuţi în lumea drepţilor în timp ce noi dormeam sau mâncam sau ne iubeam.”

„Şi totuşi nu zic: je deteste l’homme. Aş avea motive, dar nu zic. Mă mulţumesc să vă atrag atenţia că omul e singurul animal care îşi maltratează femela.”

„Eu am aflat, din păcate, că nu poţi să fii singur cu adevărat decât în mijlocul oamenilor. Departe de ei îţi idealizezi decepţiile şi începi să crezi că numai tu ai greşit, te învinuieşti, şi singurătatea ta se umple de remuşcări. Pe când în mijlocul oamenilor iluziile se pot risipi.”

„De aceea, în ultima vreme, de câte ori am avut nostalgia oamenilor m-am retras în camera mea pentru a mă gândi la „trestia” lui Pascal. Nicăieri ea nu e mai frumoasă ca acolo unde n-o vezi.”

„Căci numai inteligenţa şi bunul-simţ sunt limitate. Prostia şi ipocrizia n-au limite.”

„Omul poate fi singur în multe feluri. Uneori, singurătatea este rezultatul unei opţiuni. Alteori, este rezultatul unei constrângeri. Or, între singurătatea voită şi singurătatea impusă e, vă daţi seama, o prăpastie.Prima te apropie de tine însuţi. Cea de a doua nu face decât să te îndepărteze de alţii. Prima dăruie, uneori. Cea de-a doua frustrează totdeauna.”

„Azi toată lumea vorbeşte şi nimeni nu ascultă, aţi observat? Şi există două feluri de singurătate. A celor care vorbesc. Şi a celor care nu-i ascultă.”

„Omul nu poate cuceri perfecţiunea în genunchi.”

„În dragoste nu există noutăţi.”

„Am văzut oameni frumoşi în suferinţă şi pe alţii tăvălindu-se în noroi sănătoşi.”

„Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe.”

„Ştiu astfel că iubirea există, chiar dacă ea e mereu în pericol.”

***

Utopia bibliotecii

În adolescenţă, a fost o vreme când am trăit, într-o cameră sărăcăcoasă, ca o pasăre în colivie. Şi ce poate face o pasăre în colivie? De obicei, păsările se adaptează sau mor. Van Gogh vorbeşte chiar de o pasăre care a înnebunit. Eu nici nu m-am adaptat, nici n-am murit, nici nu mi-am pierdut minţile. M-am apucat de citit. Mi-am umplut colivia cu cărţi.

Deveneam astfel victima unei prejudecăţi. Deoarece cărţile înseamnă mult, dar nu pot însemna mai mult ca viaţa şi, mai ales, n-o pot înlocui. Într-o bună zi descoperim că nu ne ajung povestea lui Tristan şi cea a lui Romeo. Vrem să iubim noi înşine.