Publicat în Autopsia cuplului, Lumi paralele

Un sărut, madame?

Era să-l pierd. Am sărit în coada autobuzului în ultimul moment. M-am cuibărit într-un colţ de compartiment cu patru scaune (câte două scaune în faţă). Trei erau deja ocupate de studenţi vorbăreţi (două fete şi un băiat). M-am aşezat lângă ei cu nasul ascuns în cufaică (e o pufaică adevărată, groasă, verde şi decolorată. O port în dimineţi îngheţate ca asta). Priveam legănată şi aproape adormită cum roiesc după fereastră fulgii rari, dar ţepoşi. O armonie caldă şi desăvârşită care mă invita la somn.

-Deci tu nu-mi răspunzi la sms-uri? chiţcăie alături un glas de fată.

-Răspund, zice calm flăcăul.

Fata se repede spre el şi-i înhaţă telefonul din mâini. Cu o abilitate absolut halucinantă (măi, mă jur că detaliul ăsta m-a trezit definitiv) clăpăneşte în el câteva secunde, apoi i-l bagă sub nas.

-Uite!

„Oh, nu, îmi zic. Numai nu hărţuieli de cuplu la 7 dimineaţa”. Îmi caut iPod-ul şi bag muzică în urechi cu speranţa să mai picur dulce până la lucru. M-am legănat aşa duios în Vaporaşul dragostei de Doga până ne oprim la o staţie în care intră un flăcău creţos. Se apropie de compania noastră şi începe să pupe pe fiecare de două ori. Ajunge la mine şi… natural mă ţocăie pe obraz. Aşteaptă să-i întind al doilea…Eu nici de gând n-am. În sfârşit cască ochii la mine.

-Oh, mă scuzaţi, madame. Credeam că e Evelyne.

***

Numai câte nu fac oamenii în viaţa lor,  din enerţie şi căscăciune. Un sărut poate schimba destine într-un context şi stârni greaţă în alt context. Depinde mult şi de itinerarul vieţii. Eu, subsemnata Lilia, aveam de gând azi dimineaţă, 22.02.13 să vin la lucru cu maşina. M-am răzgândit o dată, ca să iau trenul, apoi în ultimul moment am sărit în autobuz, am ocupat un loc pe care stă de obicei Evelyne şi…m-am pomenit cu o ventuză pe obraz.

Doi bănuţi dau eu pe sărutul ăsta, dar pentru Evelyne poate că era capital. N-am să aflu niciodată.

***

Deja încep să-mi fac griji pentru seara asta. Mă duc pentru prima dată la bal. Nu mi-ar plăcea să ştiu că iau locul cuiva. Sărutul cuiva…

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

16 gânduri despre „Un sărut, madame?

  1. Hehehe, chiar pe bune te-ai pricopsit c-o ventuză? Hehehehe.
    Prin clasa a 11 a, către sfârșit, eram în curte pe una din bănci făcându-mi planuri pentru vacanță, bucuros de vremea frumoasă, încântat de trilulitul păsărelelor (liceul Ady-Sincai, clădire foarte veche, c-o, curte imensă și plină de copaci) și m-am trezit țucat pe obraz așa strâns. Apoi tipa s-a trântit lângă mine pe bancă: -Ioi, scuzoaie muulte, credeam că ești Florin! 😆 Mna, i-am zis să mai stea, arăta beton dar s-a dus.

    Apreciază

  2. Hahaha, ventuza pe obraz 😀 😀 Ehh uneori un episod/ detaliu ca asta nesemnificativ iti face ziua mai frumoasa, mai ales pe vreme geroasa 😉
    Banuiesc ca esti si tu meteo-sensibila 😀
    Apropo, la ce bal te duci? 🙂

    Apreciază

    1. Un bal cu oameni mari (ei asa cred; din moment ce poarta smoking si rochii lungi) cu muzica si dans in stilul anilor interbelici 🙂 am sa vad pe loc care e treaba. acum am un stres. n-am bagat de seama in invitatie ca rochia tre sa fie pana la podele, a mea e pana la genunchi. de unde sa gasesc acum o zana cu bagheta fermecata? 🙂

      Apreciază

      1. Waw suna fain de tot bal cu „tematica” interbelica 🙂 Sa te distrezi bine!
        Sfatul meu e sa-ti cauti totusi rochie lunga, poate gasesti una de inchiriat ca sa-ti placa… Si nu uita de accesorii: posetuta metalica, palariuta/ bentia de par si margelele 🙂 Ahh da si machiajul… 🙂
        Sigur ca te-ai documentat deja cu privire la stilul si moda de atunci, dar uite ce am gasit http://www.1920-30.com/fashion/1920s-dresses.html
        Daca poti sa ne pui si noua aici niste poze de la bal 😉

        Apreciază

      2. Uuhh, bal asta e super.
        Parca te vad si cu un evantai si cu o umbreluta la tot tacimul:)))))
        mi-ar place si nu numai mie, sa vedem aici afisat si un фотоотчет de la bal.

        Apreciază

      3. Multumesc 🙂 a fost bine si frumos. Ca la bal, ma rog. Muzica, sampanie, cristal, sic si lux. Cat despre poze… era un fotograf oficial al evenimentului, umbla dupa lume ici colo, l-am zarit cu obiectivul tintind si dupa mine, dar nu stiu unde vor aparea pozele, n-am intrebat.

        Apreciază

    1. Multumesc, Adriana 🙂 mie imi place sa ma joc cu cuvintele asa ca unui laborant (debutant) cu eprubetele: daca ies scantei de magie, apoi ma aprind si eu mai tare. Am sa continui jocul pana cand (poate) intr-o zi voi descoperi un continut miraculos :))

      Apreciază

      1. ahaha 🙂 lasa ca poate mai avem ocazia sa ne vedem si sa ne amintim de buhai, de mere din livada manastirii si cum alergam de ne scaparau calcaiele.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s