Publicat în Copilărie sovietică, Monoloage

Cercei noi

Publicat de de blogdevineri

Mi-am luat cercei noi. I-am scos pe cei vechi şi am rămas să-mi privesc în oglindă urechile goale.

Găurile mi le-a făcut o femeie care a murit la nici 30 de ani.

Prima pereche de cercei mi-a dat-o o femeie care a murit la 39 de ani.

Ambele putrezesc în cernoziom, dar … continuă să trăiască în mine. Probabil că nu-şi mai aduce nimeni aminte de ele. Eu le pomenesc de fiecare dată… când îmi cumpăr cercei noi. Memoria mea proaspătă, de copil, a absorbit totul : mirosul fiecareia, zâmbetul, privirea, forma unghiilor, atingerea degetelor calde de urechile mele…

***

-Lilia, acum te doare dacă împung ?

-Aşă, olecuţică.

-Hai,  încă puţină răbdare şi ai să porţi cerceluşi. Uite, ce urechiuşe frumoase ai.

***

-Lilia, ia adă nişte usturoi verde din grădină.

-Pentru şi ?

-Am cumpărat pâine şi unt proaspăt. Amuş ne aşezăm amândouă pe prag şi să vezi tu ce masă tragem.

Se însera. Orăcăitul broaştelor răsuna în ecouri gemene prin liniştea caldă a serii. Ochiul holbat al lunii se aprinse peste Nistru. Eu mâncam pâine cu unt şi usturoi. Ea îmi povestea legenda cu Cain şi Abel, imprimată pe faţa palidă a lunii.

-Eu vreau cercei ca la tine, i-am spus dintr-odată.

A amuzat-o spontaneitatea mea de copil. Îşi scoase zâmbind cerceii, unul câte unul. Mi i-a pus în palmă, lângă codiţă verde de usturoi.

-Poartă-i sănătoasă. Eu totdeauna n-am fete.

***

Vrei să mai ai zile după moarte?… Hrăneşte un copil. Îndeplineşte-i o poftă. Povesteşte-i o legendă.

Chiar dacă nu e copilul tău.

Autor:

destinul unui blog

28 de gânduri despre „Cercei noi”

  3. da sa ghicesc cum ti-au facut borti in urechi: ea neaparata trebuia sa aiba ceva tiganesc, ti-a frecat urechea cu sare si spirt pin’cind o amurtit si dupa asta cu cercelul purtat (trebuia sa fie neaparat de aur) ti l-o impins in punctul mai devreme ochit al urechii. si dupa asta iti mai da un sfat: ca sa nu coaca borta de la cercel trebuie sa-i pui din cind in cind „stuchit”;)

    Apreciază

    Răspunde

      1. ei iaca na….tu oleaca dar’ erai deosebita… cam rar eu am intilnit de prin generatia noastra (trebuie sa spun ca suntem de o virsta) sa-si fi facut gauri in urechi asa „sterilizat”…

        Apreciază

      2. ei cum deosebita?:) i-am facut mamei capul patrat cu „vreu borti in urechi”, pe urma i-am spus si finei noastre ca „vreudenumaipot borti”. Fina a zambit si mi-a spus: „daca te lasa mama (nasica ei) vin si-ti fac”. Era sora medicala.

        Apreciază

      3. Tu ai rugat-o pt borti … Eu imi aduc aminte ca pe mine ma rugau… Ca bunica-mea avind o nepoata nu stia cum sa se laude ca imi cumparase cercei;) mare bocete prin ograda au mai fost.. Imi aduc aminde ca imi frecase urechile cu sare … Ce durere … In schimb bunica-mea era mindra … Ca purtam si eu cercei

        Apreciază

      4. omg 🙂 eu, eu vroiam/ceream singurica. acum o intreb pe fic-mea daca vrea cercei, NU categoric. Nu stiu cui am sa las mostenire toti cerceii mei 🙂 (bine, gasesc pana la urma cui…) P.S. cu de-a sila precis ca nu-i fac. nici macar nu deschid negocierile.

        Apreciază

  5. Si eu am cercei noi! Ieri iam incercat! Baietii mei au zis wow memi joly!
    Asa interesant ai scris…
    Eu tirziu am avut borti in urechi, tare incintata nu am fost, ca mama le facute, cu ac sterilizat si urechi frecate cu sare. Eu am avut noroc mai mare, sora a trecut prima hehehe, intro ureche de doua ori a infipto ca nu era simetric cica….
    Tu ai fata si ea nu vrea gauri in urechiusi, eu am baieti…tot inca nu am cui lasa cerceii hehe, dar nui triziu, poate zdrobim, voi gauri, noi fata!
    Weekend frumos

    Apreciază

    Răspunde

  9. ‘Ntradevăr, ce transmitem, rămâne după noi. Că rele ori bune, de obicei rămân, asta ar fi nemurirea dar și faptul să ne amintim voluntar de cei plecați e indicat chiar dacă aceia, nu au apucat sau nu ne-au transmis ceva.
    Excelentă postare, nu c-ar de de gândit, mai degrabă e un sfat binevenit în lume asta pe fugă în care utăm să mia transmitem ori copleșiți de fugă nu apucăm să transmitem. E ca moda cu scrisul felicitărilor, scrisorilor, modă ce practic a dispărut.

    Apreciază

    Răspunde

  10. „Găurile mi le-a făcut o femeie care a murit la nici 30 de ani.

    Prima pereche de cercei mi-a dat-o o femeie care a murit la 39 de ani.”

    Lilia, cum e posibila o asa coincidenta, sa te crucesti nu alta…la mine a fost la fel doar cu mici diferente de varsta, adica ambele nu mai sunt, nici cea care mi-a facut gauri (batauta pana la moarte de sotul gelos) si nici cea care mi-a dat prima pereche de cercei, scosi direct din urechile ei ca trebuiau cercei purtati (sora mamei mai mare).

    Nu stiu tu cand ai vrut gauri, la mine a fost tare tarziu, la 17 ani si mi-au facut gaurile ‘steril cu sare’ 🙂 cum mai descrise cineva mai sus…ce copchil prost mai eram – sa stau sa indur atata nenorocire pentru o pereche de frumuseti in urechi 🙂 am umblat cu urechile infectate vreun an cred…

    apropo, si eu ieri mi-am schimbat cerceii si ma uitam la cat de nesimtric imi sunt gaurile 🙂 Daca port cercei agatati nu se vede, daca sunt din astia ac apoi e destul de clara ‘simetria’. La o alta gaura nu am mai mers.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Iaca se vede ca e posibil 🙂 la coincidente ma refer. Si cea care mi-a dat prima pereche de cercei tot matusa imi era (sora mamei mai mare). A decedat tot din cauza loviturilor, cazuta pe prag unde am mancat cu ea paine cu unt si usturoi.

      apropo, si eu ieri mi-am schimbat cerceii si ma uitam la cat de nesimtric imi sunt gaurile Daca port cercei agatati nu se vede, daca sunt din astia ac apoi e destul de clara ‘simetria’. La o alta gaura nu am mai mers.

      La mine, dimpotriva 🙂 sunt atat de simetrici ca de fiecare data ma minunez si pomenesc fina cu un gand bun. Chiar daca e tarziu.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu