Publicat în Lumi paralele

Între rămaşi şi duşi…

-Eu m-aş duce şi m-aş băga, rostesc visător de pe canapea duminică seara.

-Unde ? Face soţul, mirat că încă mai stau pe gânduri. Ştie că dacă vreu să mă pornesc nu emit preavize.

-Să fac o stagiere. Măcar şi în comisariatul de poliţie de lângă casă. M-aş oferi să le fac … ăăăă cafea. Îmi trebuieşte să pipăi atmosfera, înţelegi…

-Clar, zice soţul. Iar îţi huruie prin cap o idee de nuvelă poliţistă.

***

Marţi dimineaţa, visul s-a prăvălit peste mine ca un sac de făină din pod pe capul gospodarului. Şi nu oricând, dar înainte de prima cafea. Şi nu oricum, dar cu ţipete şi girofare. Şi nu numai că am avut pe cap toată ziua poliţia federală, dar şi bonusuri colaterale: moarte suspectă la birou, anchetatori agitaţi, medici legişti în combinezoane ermetice, poliţia judiciară, comisari fără lulea cu priviri sfredelitoare… N-am avut timp nici pentru pipi. « Madame, mai avem o întrebare… »

***

-Madame, nu ştiţi dacă …?

Îl privesc lung. Răbdător. E după amiază deja şi am răspuns la întrebarea asta de 5 ori. Mă priveşte blând un bărbat de vreo 23 de ani. O privire de copil îmbrăcată în uniformă albastră. I-a ramas lipit de colţul buzei o fărâmă de croissant. E atât de nostim. Cât pe ce să mă întind să i-o şterg de la gură. Un reflex matern. M-am abţinut în ultima microsecundă. « Lilia, copilul ăsta e un poliţist echipat. Stăpâneşte-te ».

***

Mă opreşte pe culoar  o colegă. Trage o privire fugară prin părţi, apoi şopteşte cu ochii căscaţi de indignare :

-Lilia, tu ai văzut ? Ai văzut poliţiştii ? Măi-măi-măi, ţţţţţ, ce inimă trebuie să ai ca să-ţi mănânci tartina lângă un cadavru răstignit pe podele?! Nişte nesimţiţi, zău !

O privesc tăcută. Reflectez. Cum să-i răspund delicat ca să nu se spargă prea zgomotos în cioburi viziunea ei trandafirie de viaţă.

-Câte cadavre ai văzut azi ? o întreb obosită.

Înainte ca să prindă ea să articuleze ceva auzim cum doi dintre poliţiştii au fost chemaţi de superiorul lor. Apel urgent. O familie întreagă găsită moartă într-o casă de pe strada de alături. Băieţii şi-au împachetat tartinele şi au trecut pe lângă noi cu pas repezit.

***

De vreo două ori a dat cu capul de uşa de sticlă de la intrare. Chiar sub ochii mei. Ridicolă situaţia, dar mie nu-mi venea a râde. Pe mine unele fleacuri mă indispun. Prea departe mă duc cu gândul. Prea spălată uşa? De acord. Dar amarnic de căscată e femeia. Înfiorător de căscată. S-o împungi de atâtea ori cu capul… O absenţă care-ţi dă fiori. Ce e un om fără repere reale? Mereu fuge, cu capul plecat peste umăr, vorbind la telefon, afaceri, întâlniri, conferinţe… Ea e martora perfectă pentru orice asasin. Parcă este, parcă nu e. Noi toţi suntem ca ea. Nişte decoraţii pentru crime sau accidente. Pentru că nu avem timp.

Ea a fost unica care se mai afla lângă biroul în care murea un coleg. „Am auzit ceva acolo… ” n-avea timp să se sustragă. Participa la o videoconferinţă. „Oh, importantă, ştiţi”. Apoi a stins lumina şi a plecat. Nu ştia că lasă pe cineva … în întunericul nopţii şi al veşniciei.

***

Seara m-am trântît obosită pe canapea. M-a împuns în coaste un colţ de carte. „Uoof,  cucoana mea lasă cărţile prin toată casa. Ar trebui să mă străfolesc măcar din când în când. Locul cărţilor, ştiut lucru unde e : sau pe raft, sau la veceu. Şi, în genere… ” Îmi mişc capul pe-o parte, intrigată de titlu: « Ainsi va la vie… »

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

20 de gânduri despre „Între rămaşi şi duşi…

      1. stiti si ce s-a intamplat?

        Merci de urari!

        Stii, cu unele ganduri trebuie uneori mai atent, mai ales cu cele speciale. Cu atatea autostrazi tare des trec pe sub poduri si nu atat de demult ma gandeam si daca cineva sare de pe pod si aterizeaza pe capota la masina … si ce crezi, peste vreo saptamana 2 au fost 2 cazuri de sinucidere, unul dintere ele pe bucata mea de drum (poate ai auzit, baiatul tachinat de colegi.). O fi o coincidenta, nu stiu sau cel mai probabil inainte nu atrageam atentie si nu faceam legatura intre lucruri, ganduri, intuitie, na, prostiute de genul asta :).

        Apreciază

      2. Inca nu stim, biroul e sigilat de politie.

        Eu inainte nu atrageam atentia la coincidente, de-loc. Acum ma enerveaza cand ma opresc peste niste detalii, la care revin mai tarziu in contexte care nu-mi plac: dar nu pot nimic sa fac. Sotul imi spune: mai; poate te gandesti la ceva mai util, viseaza si tu la lucruri cu folos: in hamac sub palmieri, plimbari pe malul oceanului… variante colorate, sanatoase.
        hai sa incercam amandoua 🙂

        Apreciază

      3. Hai! O sa incerc sa ma gandesc la palmieri si tot ce e imprejur da nu promit ca in vreo 2 ore de trafic seara in fiecare seara ma voi putea gandi doar la palmieri 🙂 Da sa stii ca si gandurile bune tot des se realizeaza, doar ca de alea nu zic nimic, din frica probabil ca alta data nu va merge 😉 Oricum, cele bune se realizeaza cand se pune si umarul.

        Dar de fapt nu stiu daca palmierii ajuta. Tin minte eram de vreo 8-9 ani si cand parintii se duceau la vreo petrecere apoi era o tortura pentru mine daca nu veneau acasa la ora cand au zis. Imi imaginam atatea mama draga, ii treceam fara ca ei sa stie printr-atatea nenorociri ca ei de ar fi stiut nu se mai duceau niciodata pe noapte. Eram gata sa ma pornesc in miez de noapte sa ii salvez de nu stiu unde. Ras cu plans. Dar de ce imediat ma gandeam la cel mai rau uite nu stiu sa imi explic si nici nu am cautat, sau e chestie de punctualitate care si acum ma face sa imi las imaginatia libera daca e mai mult decat acceptabil peste, sau poate se gaseste vreun psiholog sa imi descopere vreo trauma din copilarie (chiar daca intotdeauna am considerat ca am avut o copilarie fericita).

        Apreciază

      4. Eram gata sa ma pornesc in miez de noapte sa ii salvez de nu stiu unde. Ras cu plans.

        Vezi că suntem dintr-o zodie:) idem.

        sau poate se gaseste vreun psiholog sa imi descopere vreo trauma din copilarie (chiar daca intotdeauna am considerat ca am avut o copilarie fericita).

        tu crezi ca psihologii n-au pobleme? 🙂 vai de capul lor, eu ma tem sa ma duc la vreunul, sa nu-l fac sa planga:) ca am observat o caracteristica la mine – oamenii incep sa mi se destainuie in discutii. daca dau peste unul slabut din fire? cum sa-l consolez? n-am studii. (glumesc)

        Apreciază

  1. Nu stiu daca o fi fost o simpla trista coincidenta sau o premonitie, o subtilitate a subconstientului tau… un al saselea simt neexplorat… Zic si eu asa… nu de alta dar mie mi s-au intamplat de atat de multe ori asemenea „coincidente” incat nu le mai pot numi asa… Oricum… trist ce s-a intamplat. Poate ne ti si pe noi la curent cu evolutia evenimentelor. Take care…

    Apreciază

    1. Oricum… trist ce s-a intamplat. Poate ne ti si pe noi la curent cu evolutia evenimentelor. Take care…

      ok. Merci.
      In aceeasi marti dimineata, colega din biroul de alaturi, a cazut in metro si si-a frant piciorul. Ambulanta si acasa pe 6 saptamani. Martea neagra, zau. Saptamana asta parca am trait in film.

      Apreciază

    1. Nu. Cela e din alta poveste (nascocita). Ieri dupa amiaza am aflat rezultatele autopsiei. Criza cardiaca provocata de cadere (fatala pentru el). Cazul e neobisnuit si complicat, totusi. Numai bun pentru un scenariu de film negru. Varsta-44 ani, barbat inalt, puternic, corp atletic (tocmai se pregatea sa plece la sala de sport)

      Apreciază

      1. Tu stii in ultima vreme am auzit atitea cazuri de lume tinara ce face atacuri…ti se face pielea gaina….tot intinereste grozavia asta de boala. Saptamina trecuta….un amic de al sotului a facut shout de zahar, e cu diabet, cum erau on legatura pe skype in timp ce se joaca online….a cazut cu capul de coltul mesei…ochiul si l-a ranit rau….faza era ca cum el gemea acolo, noi de aici tot auzim, dar ce sa facemmmmm? Ne speriasem grozav…noroc ca nu era singur sta inca cu parintii lui. Analizam si ziceam sotului, imagineazti ca e singur, noua nu ne putea zice ceva ca era inconstient…noi ca prostii nici nr de gsm nimik…nici adresa sa trmiti pompierii….mai pe scurt parca urmarram Final Destination….

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s