Până când iubirea ne va despărţi…

(Schiță)

Salut Coţofană,

Iar mă cicăleşti că nu-ţi scriu. Instalează-te comod, cu posmagi în faţă, că pornesc discursul şi nu ştiu când mă opresc. Să-ţi povestesc o întâmplare pe care, ştiindu-ţi năravul de coţo, ai s-o clasezi în folderul tău favorit marcat cu roşu infidelitate. Poate îţi va stârni nedumerire, dar pentru mine rămâne o revelaţie. Mă întreb doar: cum naiba n-am luat în calcul şi acest aspect? Cred că aşa se simte un psiholog, gata să-şi rumege diploma pentru că a înţeles cât de puţin înseamnă nişte teorii şi şcoli pe lângă viaţa vie, prin care curge sânge clocotitor, ca un râu ieşit din albie. De altfel, un bun specialist, ar trebui să aibă apucături din astea. Prin îndoieli se bate calea spre certitudini. Măcar câteva, ca reper. Altfel ne rătăcim cu toţii.

Ţii minte când îmi spuneai: Imaginează-ţi că orice femeie ar spune ”Eşti însurat, nu pot să mă culc cu tine?” Ştii câte relaţii şi mariaje ar mai exista? Foarte multe. Bărbaţii pot înşela pentru că există atât de multe femei dispuse să se ofere. Cel mai important dintre toate motivele infidelităţii masculine: ”Întotdeauna se găseşte o femeie care să vrea să se culce cu el”. La concluzia asta am ajuns noi amândouă în seara ceea târzie de decembrie şi am adormit cu gândul că „femeia e şacal pentru femeie”. Că demnitatea feminină a rămas încremenită undeva pe paginile îngălbenite de romane într-o bibliotecă municipală, iar solidaritatea femelelor în faţa unui crac de izmană e un mit. Azi lumea pronunţă alte rugăciuni. „Trăieşte-ţi clipa”(cu cine vrei). „Mai bine să faci/te culci şi să regreţi, decât să fii cuminte şi să râdă lumea de tine”… şi alte bazaconii cu efect terapeutic şi de adormire a conştiinţei. Şi cu toate astea, fiecare, dar fiecare femeie, mai mult sau mai puţin sinceră cu ea însăşi, visează în altarul ei tainic să devină partenera exclusivă a bărbatul iubit. Dar m-am abătut…

Istoria mea este despre un bărbat care încearcă să reziste unei iubiri (ce-i face greaţă) şi prin asta riscă neplăceri mari, pe care, chiar nu le merită. Seamănă cu un roman-caricatură şi mă jur că nu era să cred de-mi înşira balivernele astea altcineva. Dar n-am altă alegere decât să-mi cred ochii,  căci mă trezesc în acest roman în fiecare dimineaţă când ajung la lucru şi revăd personajele vii, în faţa mea. Ţi-am mai scris că lucrez într-o echipă tânără, energică, veselă. Ieşim des la prânz, glumim, ne felicităm reciproc, ne cunoaştem partenerii de viaţă, copii, bref, ca într-o echipă civilizată. Numai că, uite că până la o vreme a durat  paradisu nostru.  Acurat până când şi-a scos capul din buric o iubire…  Zdravănă şi mustoasă ca fantasmele matrimoniale ale unei celibatare tomnatice către un bărbat însurat.

Coţofană dragă, tu ştii ce înseamnă un bărbat hărţuit de o duducă? Ţi-o spun eu, că am văzut. E o privelişte jalnică şi un spectacol penibil pentru colegii care nu pot să se prefacă de fiecare dată în decor de birou. Însă cel mai greu în situaţia asta îi vine bărbatului, care fără să vrea ajunge să joace rolul de Făt-Frumos într-un basm pe care Zâna Codrilor şi-l murmură în fiecare seară înainte de somn. Că voinicul e din altă poveste, că poartă verighetă şi are o Ileană Cosânzeană cu copii mici acasă, nu o opreşte. Aştia-s balaurii de care trebuie să se debaraseze Făt-Frumos ca să înceapă o altă poveste, lungă şi fericită. Până când? Pănă când altă iubire veşnică îi va despărţi.

Ce face o femeie măritată când e hărţuită? Simplu. Îi spune soţului şi acela are grijă să-şi apere femeia. Ce poate face un bărbat însurat (şi bine crescut, din nefericire pentru el) când ajunge să fie hărţuit de o femeie? Ştii că nu mi-am pus niciodată întrebarea? Gândeam mereu în clişeul: dacă un bărbat nu vrea, trebuie să se facă înţeles. Punct şi încheiat transmisia! Dar… niciodată n-am ajuns cu mintea mea la CUM. În ce mod? Când o gâscă amorezată moare de dorul unui bărbat, îl pândeşte, îl îngroapă în scrisorele de amor şi dedicaţii muzicale pe youtube, îl prinde pe culoar şi-i face isterii. Cum trebuie să reacţioneze ferm un bărbat care niciodată nu a ridicat vocea la o femeie, darămite s-o lovească? Ea doar iubeeeeeeşte. Atâtea poezii şi poveşti s-au scris despre iubiri neîmpărtăşite, ah-oh…  Dragostea învinge totul! „Dragostea mea e atât de mare, încât ajunge pentru noi amândoi!” vorba cântecului.

Ce să mai facă bărbatul hărţuit? Să-i spună soţiei că din cauza unei iubiri închipuite îşi riscă cariera? Hmm. 9 din 10 soţi n-au s-o facă. Unu, pentru că e umilitor. Doi, depinde de soţie. Bărbaţii detestă orice formă de scandal, mai ales cei bine crescuţi. Flocăiala e o ispită dulce… după care, inevitabil, urmează discuţii-chestionări-insinuări in-ter-mi-na-bi-le cu farfurii crăpate pe podele.

Probabil că cea mai înţeleaptă soluţie e să-şi schimbe locul de lucru, echipa, proiectul visat…

Timp de câteva luni am fost martora transformării unui bărbat bun specialist, vesel,  sociabil, săritor la nevoie, în unul distant, prevăzător, retras, absent.

Da, Coţofano, dragostea neîmpărtăşită a unei femei e straşnică. Pârjolitoare. Poate distruge şi transforma în mod trist un bărbat. Dacă nu într-o brută care loveşte o femeie, apoi măcar într-o nălucă. Dar ce-i pasă ei? Ea doar iu-beş-te şi poate că scrie chiar în acest moment un text lung despre Iubirea respinsă cu literă mare. Abia aşteaptă să-l posteze şi să numere like-urile.

Vezi, în ce lumea am ajuns să trăim, Coţo? Iubirea e atât de rar întâlnită încât au ajuns femeile să se îndrăgostească de bărbaţii care le-au răspuns galant la un bună ziua.

Să nu mă mai întrebi unde au dispărut bărbaţii galanţi. Of, să nu mă-ntrebi.

Aştept veşti din împărăţia ta,

Zambilica ta neînflorită,

P. S. Frig la noi în împărăţie, frig.