Publicat în Autopsia cuplului, Monoloage

Fidelitate post mortem

Monoloage în cinci acte.

Puțini dintre cei pe care noi îi credem fericiți, sunt fericiți cu adevărat (Anaxagoras) 

Actul 1

Stând pe gânduri într-o zi la aer curat, mi-am zis că există o meserie pe care n-aş putea s-o practic : femeiuşcă veselă, cu tricolor pe-o ţâţă, cu părul şi zâmbetul încleiat, repetând ca un papagal, cu pauze solemne şi salivă înghiţită în tact, un discurs despre valorile familiei în faţa mirilor şi alai & Co.

Mă tem că n-aș putea să mă abţin de la sarcasme savuroase şi anume de la treaba asta cred că era să mi se tragă sfârşitul carierei. Asta în cel mai bun caz. Pentru că …în ceas rău, sporesc șansele să fiu flocăită și de soacra mică.

De mire nici măcar nu aduc vorbă. Băieţii se autosesizează repede. Toată lumea ştie. Cât despre partea feminină a alaiului…le dârdâie sutienii sub rochiile fâlfâite pe covorul stării civile de frică ca…nu cumva…Doamne păzeşte, ptiu de trei ori în sân, să i se limpezească mintea flăcăului înainte de semnătura capitulării. Că nu degeaba îl sprijină stâlp vorniceii prin părţi cu pahare de vin. Tradiţiile moldoveneşti au subtexte strategice. Să nu le subapreciem.

Dacă ne desprindem de descrierea caricaturală de mai sus și socotim că o nuntă din două se termină cu divorţ, meseria de care mă feresc îmi pare de o vulgaritate şi prefăcătorie fără egal. Doar cu silă biruită mai e chip să priveşti turmele de mirese şi miri, înflaţi în pene şi paiete, care te fac să pomeneşti vorba lui Voltaire.

Lumea aceasta, teatru de orgoliu și de rătăcire, e plină de nefericiți care vorbesc despre fericire.

Actul 2

După tradiţia seculară, la o nuntă moldovenească, toată lumea le doreşte tinerilor însurăţei FERIŞIRE. După al treilea pahar de vin şi al doilea ciolan de porc, partea feminină (cu sutienul deja relaxat) le doreşte AMOR şi copii rezultaţi din el. Partea bărbătească (cu cravatele slăbite sub a doua bărbie şi deja pătate de olivier) le doreşte BANI.

După a treizeci şi treia horă învârtită pe tocuri de 14cm, se mai trage la microfon vreo druşcă ameţită (normal, după atâta zghihuială) să le dorească o CASĂ de piatră. Şi-i trage o chiuialăăăă, ca să nu se prefacă vorniceii că n-au auzit-o.

Până la dezbrăcatul miresei şi după (timing-ul ideal), în viaţa mea de până la 35 de ani, n-am auzit (dar poate am fost surdă sau mă învârtea un flăcău în horă) la nicio nuntă să iasă un om treaz la microfon şi să spună ce gândeşte. Curat, răspicat şi creştineşte. CE rămâne din FERICIRE, AMOR, CASĂ de kiatră, dacă nu există FIDELITATE ?

„Ptiu, Doamne iartă, luaţi-i, bre, microfonul!!!” L-ar lua pe sus cumetrii şi nănăşăii: „Taci uăi, Grişa, nu strica nunta !!! Ai oleacă de respect faţă de socrul mic, şi-aşa s-o cheltuit omul… Turnaţi-i, măi, cineva un pahar de vin! Galea, fă, pune omului nişte găluşi în faţă!!!”

Mimarea fericirii ascunde tragedia infidelităţii. (Betty Marcovici)

Actul 3

Oamenii se prefac că pot trăi fără lucruri esenţiale, de frică să nu pară ridicoli într-o societate în care moravurile au devenit mai uşoare ca aerul. La un Grişa treaz şi cu principii, se găsesc 66 de cumetri (cu păcatul pe căciulă) care să-i lămurească pe dejte şi în ulcioare de vin, că …nu se cuvine unui bărbat să aducă vorbă despre credinţă şi loialitate faţă de o muiere. „La muierile estea, numai arată-le cât de treabă eşti…lua le-ar benga! Dumnedzăii mamei lor. Ia toarnă, măi, un pahar, că m-am enervat”.

Fidelitatea nu e un subiect pe care-l poţi discuta cu oricine. De fapt, nici nu prea ai cu cine. Azi e un handicap. E anormal printre normali. Mai degrabă găseşti pe cineva care ţi-ar vorbi despre infidelitate. Neîntrerupt. Oamenii ăştia, de obicei, îs cuvântăreţi tare. Fie că au fost răniţi, fie că au rănit, pentru că au fost răniţi…

E trist să vrei să fii fidel şi… să nu mai ai cui. Doi bănuţi costă fidelitatea ta.

Dragostea adevărată e ca o nălucă. Mulți vorbesc de ea, puțini au văzut-o. (François de la Rochefoucauld)

Actul 4

Eu am înţeles de ce unii oameni nu citesc cărţi de dragoste. Deeeloc. Iubirea a apărut înaintea cuvintelor. Unii oamenii sunt capabili să trăiască iubiri mai mari decât cele mai făimoase romane de iubire. Iubirea lor vie e de o mie de ori mai intensă decât toată literatura universală de la origini, care pentru ei e doar o maculatură. O pierdere de timp preţios.

Eu am înţeles la fel de ce oamenii care sunt gata zile întregi să-ţi dovedească că … „Aşa-i firea omului sănătos, să înşele. C’est la vie. Sau accepţi să navighezi pe valurile resemnării, sau te chinui o viaţă”,  oamenii pentru care infidelitatea e la ordinea zilei, anume ei caută refugii în cărţulii, seriale şi filme despre iubire veşnică cu un singur partener. Pe ascuns, desigur. Că-i ruşine ziua să te declari „evoluat şi deschis la minte şi craci”, iar noaptea să visezi la excluzivitate.

Orice om sincer cu sine însuşi visează la exclusivitate. Orice.

On ne badine pas avec l’amour. (Alfred de Musset)

Actul 5

Incredibil îmi pare cum unii oameni sunt infideli în timpul vieţii, iar alţii rămân fideli chiar şi după moartea partenerului.

Nu era să aduc vorbă de fidelitate (că nu-s inconştientă să tulbur apele chiar în sezonul nunţilor) dacă nu era să descopăr recent un fenomen pe viu, în carne vie.

Când priveam filmul „Amantul”, am apăsat pe pauză ca să reflectez oleacă la partea în care chinezul îi povestea fetei despre taică-său. „După moartea mamei, tata nu face nimic. Stă întins zile întregi şi fumează opium. De 10 ani”.

Într-un film, rareori impresionează un detaliu ca acesta. În viaţă, da.

Săptămâna trecută vorbeam cu cineva care pleca la o şedinţă cu psihiatrul său. De două ori pe an trece pe la el ca să-i prescrie antidepresante. De 11 ani persoana data trăieşte pe antidepresante. Tot atât timp s-a scurs la moartea partenerului. N-o interesează nimic. În afară de cifrele cu care operează la lucru şi sudoku pe care îl rezolvă în week-end cu perdelele trase. Nu poate să-şi ia zilele. N-are curajul. Aşteaptă ca pe o binecuvântare ziua în care va fi bătută prima ţintă în sicriu.

„Noi ne-am iubit prea mult. Imposibil de descris”

Oamenii iubesc diferit. Unii, ca muritorii. Până la primul/prima amant (ă). Alţii, ca zeii. Până la veşnicie şi dincolo de ea.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

35 de gânduri despre „Fidelitate post mortem

      1. este. şi dacă la 30 îţi spui că tre să te iei în mâini şi să mergi mai departe, la 50 cred că nu mai ai nicio motivaţie 🙂 i

        Apreciază

    1. Găsesc în comentariul Fetei Desculță un sarcasm fin, subtil.
      Poate nici n-a fost asta intenția expresiei „drept în țintă”, dar nu m-am putut abține și mi-am imaginat acea lovitură în țintă. Prima țintă.

      Apreciază

  1. La urma urmelor oamenii iubesc precum animalele de pradă, nu prea avem multe exemple de iubire conștientă și acelea sunt doar descrise neștiind noi ce-a fost la subsol.

    Apreciază

    1. De acord; subsolurile n-o sa le cunoastem niciodata, caci nici nu ne privesc, fie ele luminoase sau intunecate. Eu doar m-am prins la ideea ca oamenii au capacitati extraordinare de a iubi. Cand sunt lasati in pace 🙂

      Apreciază

      1. Bine-ai scris: când sunt lăsați în pace a iubi, neconstrânși de contexte, gelozii, orgolii, mândrii. Dar foarte rar dai de acele capacități extraordinare ce trebuiesc să le ambii parteneri.

        Faină postare, Socriță! Crezut-am că „Scrisoarea de dragoste” de Mihail Drumes, te va absorbi încât să omiți postarea de vineri! 😀

        Apreciază

      2. De neamuri, in primul rand, ca de asta m-am oprit in primul si al doilea act la ele 🙂

        Crezut-am că “Scrisoarea de dragoste” de Mihail Drumes, te va absorbi încât să omiți postarea de vineri!

        Is blocata la romanul „Invitatie la vals”. Scrisoarea o tin ca desert. Imi prelungesc placerea anticiparii.

        Apreciază

  2. Un caz recent in UK. Un cuplu, ambii peste 70 de ani, au murit dupa ce au luat impreuna o supradoza de medicamente. Ea fusese diagnosticata cu o boala incurabila si a refuzat tratamentul. El nu a vrut sa ramana nici o zi fara jumatatea sa. Au rugat copiii sa le mute patul din dormitor la parter langa fereastra, ca sa poata vedea raul pe malul caruia le era casa. Nimeni nu banuia de planul lor. Au fost gasiti tinandu-se de mana, in pat. 

    Apreciază

    1. Si inca cate cazuri din astea exista fara a apare in mass media 🙂 Inca cati oameni cred ca asa iubire exista numai in filme si carti. Viata bate fictiunea. Dar cand se mai si intampla in imediata apropiere; te lasa tulburat (o vreme precis)

      Apreciază

      1. 🙂 un poll n-ajuta, cred ca. poti presupune ca vei reactiona intr-un fel si cand colo, la infierbinteala te porti cu totul altfel

        Apreciază

  3. În mod deosebit mi-a plăcut Actul 2. 13 rânduri care descriu o realitate tristă. Fidelitatea este un subiect atât de delicat în relaţia cuplurilor zilei de azi.

    Sunt de acord că oamenii trebuie să fie fericiţi în relaţia pe care o au. Pentru mine asta înseamnă că nu trebuie să existe vreun dubiu al fidelităţii dintre parteneri. Atunci când acest sentiment lipseşte relaţia ar trebui să se termine fără a se ajunge la infidelitate.

    Apreciază

      1. Sunt de acord că tentaţiile stau la fiecare colţ, dar cică raţiunea ar fi cea care ne desparte de animale. În teorie ar trebui să ne folosim cele 2 boabe de masă cenuşie pe care o avem şi să nu îi facem să sufere pe cei de lângă noi doar pentru că „nu ne-am putut abţine”.

        În capul meu aceasta este o explicaţie care doar te poate face pe tine, infidelul/infidela, să scapi de sentimentul de vinovăţie.

        Oricând a mea gândire poate fi explicată de faptul că am prea mari aşteptări de la cei din jur :-).

        Apreciază

      2. Rodica
        Totalmente de acord. Teoria e frumoasă și corectă dar practica din trend-urile actuale, dărâmă mare parte din teorie.
        Eh… cei puțini și cu rațiune, au așteptări prea mari de la cei din jur și sunt supuși celor mai multe dezamăgiri.
        Practic și din păcat, societatea se animalizează tot mai tare pe zi ce trece

        Apreciază

  4. Nunta moldoveneasca e doar motiv pentru a arata Ce si Cit ai si un soi de conformare cu traditia de a-ti pune pirostriile cit mai repede posibil 😀
    Iar fidelitatea…atitea femei ingrozite de gindul sa ramina fara verighete si sa intre in gura lumii ca eu un soi de „clauza compromisorie” in acordul de a fi impreuna

    Apreciază

  5. am citit și apreciat cartea despre blogging, nu am avut alt loc unde să scriu despre ea, așa că am ales să scriu aici. sunt una dintre acele fete cu nume plăcut 🙂 din Constanța… nu dintre ele, ci am unul dintre numele amintite de acolo… 🙂 în fine, ideea este că mi-a plăcut inițiativa și o să vorbesc despre ea pe blogul meu, pentru ca să o citească și … începătorii. o sumedenie caută ajutor la început!
    spor-t!

    Apreciază

  6. hahaha,plecad demult de pe acele meleaguri,mi se ratacise prin minte aceste scene,dar zabovind printre aceste randuri frumos si cu umor scrise,am avut impresia ca le si vad m-am amuzat.Brravo,foarte frumos scrii imi place mult!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s