Am dat de un material interesant pe internet şi m-am jurat să-l traduc şi să-l păstrez cu link.
Socot că tare-i preţios în viaţa asta să poţi identifica oamenii care nu-ţi merită timpul. Dacă încă se mai ţine scai din urma ta şi nu se ogoieşte poţi să-i trimiţi linkul cu inima împăcată. Dar să ne păzească Sfântul Elefterie, tămăduitorul de măsele, de ispite!
Uneori e greu să realizezi că omul cărui îi explici că iarba-i verde şi ceru-i azuriu, nu înţelege ce vrei să zici. Nu pentru că e prost, nu pentru că e orb, ci pentru că există nişte pârghii lăuntrice care nu-i permit să vadă. Ele se numesc complexe : siguranţa de sine mutilată, complexul de inferioritate, frica de a fi respins, frica de a fi luat peste picior etc. Şi atunci râmâi tu cu buza înflată şi cu senzaţia că eşti prost (da poate că eşti) că ţi-ai pierdut vremea să explici lucruri evidente (dacă nu ai copii, senzaţia e şi mai acută).
Nu e uşor să discuţi cu aşa oameni, nu e uşor să lucrezi cu aşa oameni… dar şi mai greu e să scapi de ei. Pentru că, paradoxal, oamenii complexaţi, mai sunt şi perfizi (de parcă complexaţi n-ar fi destul) şi deseori se ascund sub măşti de oiţe blânde cu cruce la gât, în loc de talancă. Behehe, behăie jalnic, numai-numai să atragă atenţia.
Cum să nu te laşi prins în capcană și să nu-ţi pierzi timpul (dacă ţii la el) ?
Să nu ziceţi că nu v-am spus. În descrierile ce urmează veţi regăsi persoane lângă care staţi chiar alături… îmi pare rău.
Omul complexat are :
Obiceiul de a se compara
Obiceiul de a se compara cu alţii denotă dependenţă. Când omul îşi neagă unicitatea, se trădează pe sine însuşi. Iar când se apreciază prin ochi străini, riscă să nu se descopere niciodată.
Notă : Oamenii complexaţi parcă-s în veşnică căutare de « stăpân ». Dacă îi spune unul că e frumos, rumen şi că are dreptate – gata, devine aliatul, complicele, prietenul lui. E gata să-i slujească veşnic pentru un cuvânt bun. Alte opţiuni nu există.
Obiceiul de a concura
Omul care face tot posibilul ca să-i convingă pe alţii că-i cel mai bun, deseori ascunde o dramă (dospită pe complexe uriaşe). Dacă ego-ul sau orgoliul lui a fost cândva rănit sau călcat în picioare, acesta se apucă cu râvnă diavolicească să-l recupereze. Se înhamă într-un maraton nebun, aleargând toată viaţa ca să demonstreze oamenilor (care nici nu sunt dispuşi să-l asculte) că e CEL MAI BUN. Numai că… se va găsi mereu cineva şi mai bun. Ş-atunci viaţa lui se transformă într-un maraton absurd. E stupid să-ţi trăieşti viaţa agonisind trofee numai ca să faci vecinul să crape de ciudă.
Notă : « Numai un om nefericit caută să demonsteze că e fericit, numai un om stins caută sa arate că e viu, numai un laş caută să demonstreze cât de curajos este. Numai un om ce-şi simte nimicnicia caută să-şi demonsteze măreţia ». Osho
O vorbă despre măreţie.
Mercuri, în pauza de masă, am trecut prin parcul regal din Bruxelles să beau un cappuccino sub castani. Pe drum (rue Ducale) l-am întâlnit pe prim-ministrul Belgiei. Mergea domol, vorbind la telefon, singur. Mi-am săltat de câteva ori ochelarii de soare pe nas. Credeam că am iluzii optice. Unde e paza de corp ? Unde-s aerele vajnice şi dejtele-n vânt ? Unde-i turma de jurnalişti chemată cu treabă, dar mai cu seamă fără, ca să aibă cine raspunde la un strănut: „Să trăiţi, domn prim-ministru !” Straniu e că omul acesta de la putere nu simte necesitatea să-şi etaleze statutul în faţa unui cetăţean de rând.
Cine dintre noi doi e complexat ?Probabil că eu. Căci eu mai aştept ca el să joace în faţa mea rolul de om atotputernic şi superior mie. Mi-a trezit complexul de inferioritate.
Obiceiul de a spera
Omul care nu crede în propriile forţe preferă să trăiască în aşteptare şi în speranţă. « Aşa să ne ajute Dumnezeu ! ». Omul aşteaptă să vină fluxul sau refluxul şi să-l ajute să traverseze viaţa. Pentru că viaţa îl sperie, iar responsabilitatea îl sperie şi mai mult.
Trăind după scenariul cuiva, după poveţele cuiva, oamenii se privează de magia vieţii. Miracolele nu se întâmplă pe drumuri umblate, ci pe cărări nestrăbatute.
Notă : Oamenii complexaţi se exprimă cu vorbe străine, cu păreri străine, cu bârfe şi aprecieri străine. Oameni cu gânduri copy-paste.
Rolul principal din viața lor nu le aparține. Trist destin.
Obiceiul de a se îmbolnăvi
Boala e un « remediu » perfect de a scăpa de probleme şi de a aduna compătimiri, Aaah. Descoperind « efecte secundare » plăcute ale bolii, oamenii complexaţi preferă să fie bolnavi şi compătimiţi/jeliţi, decât sănătoşi şi responsabili de probleme. Demonstrând cât de mult suferă de pe urma bolii, omul « bolnav » cheltuie mai multă energie decât un om sănătos.
Există totuşi un dezavantaj în povestea asta. Cu cât mai multă atenţie şi jele râvneşte omul, cu atât mai serios diagnostic trebuie să găsească. Iar într-un moment dat simulările nu mai conving pe nimeni şi atunci, iar aaah ! nu există altă ieşire decât o boală autentică şi cât mai luuungă. Cronică, într-un cuvânt.
Obiceiul de a căuta confirmări
Când nu-ţi cunoşti preţul, eşti nevoit să umbli cu cerşitul pe la străini. În goana după afirmare, omul complexat nu face ceea ce doreşte, ci doar ceea ce place altora pentru a culege cuvinte de laudă şi omagii. Numai că…orgoliul unui muritor de rând nu ştie să zică niciodată « ajunge », el spune « mai vreau ».
Notă : Numai când omul înţelege că valoare lui vine din interior, devine invulnerabil şi independent.
Obiceiul de a manipula
Când omul nu e sigur de propriile forţe, începe să folosească alţi oameni pentru a-şi atinge telurile. Deseori se joacă pe victimizare, pe reproşuri, pe sentimentul de culpabilitate, pe « trezirea sovistei ». Dar folosindu-se de alţii, arătându-le cu degetul la obraz, omul complexat aşa şi nu izbuteşte să-şi consolideze siguranţa de sine.
Notă. : Manipulatorii, prin definiţie, sunt oameni complexaţi. Şi … cei mai periculoşi. De evitat, fără ezitare.
Blog de vineri 
SM, te-ai apucat si de psihologie? 😀 bun intro.
Despre toate astea am citit într-o carte bună „Dependenţa de nefericire”.
Iar Ego-ul da, este nesătul şi provoacă dependenţă de mângâieri şi apoteoze, cel puţin atâta timp cât nu eşti în stare să conştientizezi treaba asta.
ApreciazăApreciază
FD, dacă sincer, incerc să evit materialele de psihologie (o găseşti la toate colţurile), pentru că ştiu că la nivel de teorie sună tare bine, dar la nivel de practică… când dai de specimene care irită, apoi „stingeţi luminile”. Cel puţin în cazul meu cu temperament coleric
Şi totuşi, în unele momente, reperele acestea te liniştesc, pentru că atunci când găseşti explicaţiile unui comportament, lumea parcă devine mai clară 🙂
ApreciazăApreciază
E o tema destul de discutabila, zic eu. Pentru unii „obiceu” pentru altii e doar o combinatie zodiacala neporivita. Nu-s astrolog de firea mea dar se zice ca omul trebuie sa se reincarneze de minim 144 de ori ca sa cunoasca ce zace in el – the one and alminghty alter ego.
Si inca una si m-am dus, referitor la ce-i dependenti/obsedati de gandul «Aşa să ne ajute Dumnezeu !» le pot da un scurt citat de-a lui George Carlin, care suna:
„M-am gandit de multe ori că oamenii se comportă mitocănește cu Dumnezeu. Solicită trilioane și trilioane de rugăciuni în fiecare zi. Pledează şi cerşesc pentru favoruri. Fă asta, da-mi asta, am nevoie de o mașină nouă, vreau un loc de muncă mai bun… Şi cea mai mare parte de rugăciuni are loc duminică. Ziua Lui de odihnă.
Dar mă resemnez. Si-mi spun, bine, rugaţi-vă pentru orice dar cum rămâne cu Planul Divin? Vă spune oare asta ceva? Planul Divin. Mult timp în urmă, Dumnezeu a creat un Plan Divin. A contemplat mult, a decis ca a fost un plan bun și l-a pus în practică. Pentru miliarde şi miliarde de ani, Planul Divin a făcut o treabă bună fără să fie deranjat. Acum, ai apărut tu şi ai început să te rogi pentru ceva. Pentru o clipă, imaginează-ți că lucru pentru care te rogi nu este în Planul Divin al lui Dumnezeu? Ce vrei Să facă? Să-și schimbe Planul? Doar pentru tine? Nu ți se pare un pic arogant? Este un Plan Divin. Care atunci mai este rostul de a fi Dumnezeu, dacă în orice clipă poate să apară câte un dobidoc, cu o carte de rugăciuni de doi dolari, capabil să-ți ruineze Planul?”
In cazul dat am fost si eu unul din cei cu ganduri copy-paste.
P.S. Bafta, si sa nu uitam ca… opinions are like arse-holes, everybody got one. 🙂
ApreciazăApreciază
De acord cu copy-paste-ul 🙂 eu am mai inteles (recent, ce-i drept, si cam tarziu) ca poti avea o opinie neagra, albastra sau portocalie, dar daca nu stii cum s-o exprimi (daca e critica, mai ales) apoi mai bine nici n-o slobozi. C-o sa iasa numai foc si para; daca dai peste un coleric. Bun, asta e pentru oameni intelepti si toleranti 🙂 eu nu-s nici una, nici alta. Poate la batranete incolo…
ApreciazăApreciază
Am auzit si eu de planul acesta divin . El este divin si nu poate fi cunoscut de orisicine . Si-atunci , cui foloseste ? Lui sau noua ? Care este acest plan divin , ce vrea dumnezeu sa faca cu noi ? Dumnezeu nu mai are grija de fiecare in parte , acum s-a globalizat , are grija de toti in acelasi timp ? Daca nu lui trebuie sa ma rog ca un dobitoc , deranjandu-l , cui ar trebui sa ma rog ? Totul este dual , precum in cer , asa si pe pamant . pricipiul bun si cel rau . Daca principiul bun e ocupat cu treburi globale , divine , atunci ramane disponibil principiul rau .
Citatul din carlin mi se pare penibil in presupunerea lui atotcunoscatoare , ca sa nu spun ca e de-a dreptul blasfemitor . Daca dumnezeu ar fi asa cum si-l inchipuie orice dobitoc , satan ar fi un personaj de desene animate .
ApreciazăApreciază
That was the whole fucking point, ca nu trebuie sa-ti irosesti timpul rugandu-te la cineva care probabil nici nu exista. Spre exemplu, din acelasi monolog, Carlin se roaga la Joe Pesci:
„… Deci, pentru a scăpa de toate acestea, am decis să venerez soarele. Dar, aşa cum am spus, eu nu mă rog la soare. Știți cui mă rog? Lui Joe Pesci. Din două motive: mai întâi de toate, cred că e un actor bun. Pentru mine asta contează. În al doilea rând, el arată ca un tip care poate rezolva orice problemă. Joe Pesci nu freacă mentă și nu vorbește aiurea ca să nu adoarmă. De fapt, Joe Pesci m-a salvat de câteva ori pe când Dumnezeu nu era în stare să mă ajute. De ani de zile i-am cerut lui Dumnezeu să facă ceva cu vecinul meu zgomotos și câinele său ce lătra la tot pasul, Joe Pesci i-a îndreptat plombele muistului dintr-o singură vizită. Este pur și simplu uimitor ce se poate realiza cu o simplă bâtă de baseball.
Deci, mă rog lui Joe acum aproximativ de un an. Şi am observat ceva. Am observat că toate rugăciunile care le îndreptam la adresa lui Dumnezeu şi toate rugăciunile care acum merg spre Joe Pesci, sunt răspunse la aproximativ aceeaşi rată de 50%. În jumătate de cazuri obţin ceea ce-mi doresc, în jumătate din ele nu. La fel și cu Dumnezeu, jumi-juma. La fel ca şi trifoiul cu patru petale şi potcoavă norocoasă, fântâna cu minuni sau lăbuța de iepure, la fel ca Omul Mojo, la fel ca vrăjitoarea Voodoo, care îți prezice viitorul în timp ce frământă în mîină niște testicule de țap, întotdeauna primești aciași: 50-50. Deci, alege-ți superstiția, relaxeasă-te, puneți o dorință și caută-ți de treabă.”
satan ar fi un personaj de desene animate
anume, la ce folos sa-ti umpli capul cu tot felul de prostii – cu ochii mari, cu urechi ciulite, cu dinti ascutiti si coada lunga – exact ca lupul din Scufita Rosie, pana la urma tot nu scapa de vanatori.
Stii vorba aia – cine crede in Dumnezeu e nevoit sa crada si in diavol.
ApreciazăApreciază
Off, complexele… Consider ca fiecare persoana are cel putin un complex de care e constient, e mai important sa le tii in frau sau „sa lucrezi” la ele. Cat despre persoanele complexate din jurul nostru care ne fac rau direct sau indirect, eu incerc sa le ignor sau sa ma feresc. Faza e ca uneori nu-ti dai seama la timp ca ai de aface, de exemplu, cu un manipulator, atunci e mai complicat sa rupi legatura, prietenia, relatia…
Si da, cartile de psihologie is foarte bune mai ales pe parcursul citirii lor, iti dai seama de mai multe lucruri, e mai greu de pus in practica ce ai citit 😀 😀
ApreciazăApreciază
Cata dreptate ai… Si ce e mai rau cand costati ca esti manipulat si bombardat de energii negative din partea persoanei pe care o numesti prieten si la care tii cu adevarat si ai vrea sa scapi dar te gandesti ca totusi inseamna ceva pentru tine acea persoana. Am experimentat asa ceva si a fost extrem de grea decizia de a ma indeparta si taia orice franghie ce ma tinea legata de acea persoana. Si acum ma gandesc unori daca am luat decizia buna apoi imi dau o palma si spun „desigur, you did the righ thing stop with the nonsense”.
ApreciazăApreciază
Tot ce descrii in post sunt insusiri ale oamenilor. Inafara de obiceiul de a se imbolnavi , toate celelalte mi se par adaptari salutare la lumea in care traim . Mi se par insusiri care ajuta omul sa se orienteze in jungla cotidiana si nicidecum complexe .
Nu pot fi de acord cu nici o explicatie pe care o dai obiceiurilor pe care le enumeri . Exemplu : Un manipulator nu poate fi un complexat , el este un om foarte inzestrat , un fin cunoscator al psihologiei umane si un om puternic . Nu oricine poate manipula si nu orice manipulare este malefica . Apoi , nu oricine cauta o confirmare este un complexat , poate chiar urmareste sa afle unde se afla cu adevarat , ceea ce mi se pare mai degraba o autoevaluare , etc.
Ceea ce ai scris la obiceiul de a spera , cred ca ar trebui sa revizuiesti . Mi se pare neverosimil…In sfarsit , poate am inteles eu gresit si acestea nu sunt gandurile tale , ci le-ai gasit undeva si le-ai postat pentru a sustine ceva ce n-am inteles… 🙂
Sunt parerile mele despre ce ai scris si le-am exprimat nu cu gandul la contrazicere .
ApreciazăApreciază
Putem zice si asa; unele frustrari sau complexe ajuta cumva omul sa inteleaga niste lucruri, dar…numai nu cand incepe sa importuneze alti oameni. Unii pot sa-i tolereze comportamentul, alti nu 🙂 si nici nu vor.
Parerea mea e ca orice incearca sa manipuleze, depinde insa daca celalalt se lasa sau nu manipulat. Eu nu prea cred in fini cunoscatori ai psihologiei umane, pentru ca ei sunt oameni vii 🙂 Si daca exista vreunul exceptional, apoi unul la milioane. Ca daca era atat de usor sa devii unul, apoi absolventii facultatii de psihologie, sau hai, macar eminentii, ar fi cei mai fericiti oameni.
Ce inseamna nu orice manipulare e malefica? 🙂 Sau manipulare benefica? Un manipulator e un manipulator, adica o persoana jmechera care se crede Dumnezeul pe pamant. Niciun om nu are dreptul (moral, ca legea poti s-o incalci) sa „ghideze”/influenteze un alt om, chiar si din cele mai bune intentii. Caci stim noi unde duc bunele intentii:) (exceptie fac copii pana la o anumita varsta).
E o traducere adaptata, deci nu pot zice ca gandurile imi apartin.
E normal ca fiecare din noi sa faca conexiunea cu experienta pe care o are, de unde si perceptia diferita 🙂
ApreciazăApreciază
si daca esti sincer cu tine insuti si vezi ca ai un pic din toate complexele, pai atunci ce faci?:)
ApreciazăApreciază
Incerci sa le tii in frau ca sa nu profite smecherii-manipulatori de ele 🙂 caci sunt din astia care cauta cu lumanare oamenii cu complexe. De exemplu, industria frumusetii (am scris un text saptamana trecuta despre) sau altele 🙂
ApreciazăApreciază
sau şi mai bine, te apuci de reparat 😉
ApreciazăApreciază
ma simt complexat cand citesc aceste randuri. ce pot face?
ApreciazăApreciază