Publicat în Autopsia cuplului

Multă gălăgie din nimic. Iubirea.


Ş
tiu, dacă vreai, poţi fi iubit de mulţi,
dar şi că nimeni nu ţi-e drag, mai ştiu.

(Sonetul X, Shakespeare)

Când eram duduie cu viziuni romantice am fost efectiv surprinsă să aflu din romanele polițiste, citite pe burtă, că primul suspect în cazul unui asasinat este partenerul victimei. Mă întrebam candid, ca zambilica-n rouă : „Cum poți suspecta soțul sau soția? Parcă nu din dragoste s-au luat ? Nu și-au jurat credință și amour pour toujours în fața popii, nănăşeilor și tot satul (acum și în fața internetului)? Cu dangăt de clopote, martori, lăutari și hulubi albi. Ce putere diabolică transformă iubirea în ură? În ură de moarte”.

A fost sau nu ? Iubire. Cine și unde a băgat-o ? Gura lumii continuă să decreteze că de la dragoste la ură e doar o stație de metro. Vai de mine, care ură ? Cine şi de unde a scos-o ? Nu cumva e sentimentul care se naște din ruinele iluziilor dărâmate până la temelie ? Iluziile pe care ni le-a inspirat partenerul de dragoste, de alcov, de viață. Cu cât au fost mai înalte, mai aeriene, mai « dragul meu, iubitul meu, două inimi am și eu » cu atât mai rea și brutală e aterizarea. Nu cred că există sentiment mai afurisit ca cel față de persoana care ți-a făcut promisiuni feerice și nu le-a onorat. O detești. Te detești. Detești toată lumea. Scuipi spumos pe toate poeziile de amor de la facerea lumii. Bărbaţii, de regulă, încep a cauta refugii în bere şi cărţi cinice. Femeile în cuconade cu muci întinşi pe sticle cu tărie şi motto obligatoriu: Bărbaţii e porci. Toţi, am zis !

Schema se repetă deprimant de des, încât m-ar mira să nu mă mire apariţia unui nou fenomen. Gamofobia. Frica de căsătorie. Frica de a nu face prea multă gălăgie din nimic. Pentru că, nu-i aşa, conform statisticilor, una din două căsătorii în RM se termină cu divorţ. Adică, o iubire din două apune scandalos de repede. Un cuplu din două, degeaba au chemat-o pe Olga Ciolacu la nuntă ca să le cânte : „Ni-o dat Dumnezeu şi nie, mare dzî di bucurie, ne-o dat dzîuî aşteptatî, Sî-ni văd fata măritatî„.

Când mai treci oleacă prin viață, când mai întrebi în stânga şi-n dreapta, descoperi în crescendo că puțini oameni (dar puțini de tot) sunt (cu adevărat) fericiți în cuplu.

Găsesc halucinant fenomenul. Uite cum am ajuns noi slobozi să iubim pe cine vrem (nu ca buneii noștri cu căsătorii impuse şi destine hotărâte), cum vrem (fetele nu se mai mărită cu himenul sigilat, deci, nu riscă destinul Sultănicăi), unde vrem (îți iai paşaportul și călătorești, nu mai stai priponit în colhoz ca pe vremea sovieticilor), ca să constatăm că … ce încurcătură, cu cât mai liberă e dragostea noastră cu atat mai efemeră este. Mai fragilă, mai debilă. În consecinţă, cine ar mai pune preţ pe ea ? Trece una, vine alta.

Oare nu mai au nevoie oamenii de iubire ? Au. Oamenii continuă să alerge disperat după ea. Când găsesc măcar ceva asemănător cu ea (în realitate cine ştie cum arată) o fâlfâie sus şi tare. Până…se plictisesc.

Omul e un ipochimen ciudat. Caută şi se sacrifică pentru iubire doar când o vede im-po-si-bi-lă. Însă când nimeni şi nimic nu i se opune, pierde interesul. Amin şi fă-i o cruce.

Azi cred că e mai incitant să te îndrăgosteşti într-o damă măritată ţeapăn, caci mai exista umbra interzisului, adică măcar iluzia frunctului oprit. Dar stai, că nici rătăcirile extraconjugale nu mai reprezintă ceva ieșit din comun. Mai degrabă un cuplu fidel face o excepție, un handicap, o notă discordantă în pornografia care a ajuns rutină.

Nădăjduiesc să fiu înţeleasă corect. Nu propovăduiesc imaginea familiei perfect morale şi eterne. Nici nu reproşez oamenilor care nu văd altă soluţie decât divorţul. Fiecare are dreptul la fericire. Chiar şi una clădită pe nefericirea altuia. Femeile, mai cu seamă, adoră argumentul ăsta.

Eu încerc doar să găsesc o explicaţie pentru un fenomen tot mai evident : de ce iubirea din secolul XXI, liber asumată, nu mai reprezintă cimentul unui cuplu ?

Cum și cine a devalorizat căsătoria ?

Poate neamurile cu întrebările lor debile : „Hai, fă, când te măriţi ? Flăcău, nu te-nsori ?”

Poate nunţile cu alai animat de aburii de alcool? Un spectacol ieftin, un tablou dezolant : bucuria miresei, capitularea mirelui.

Poate frica de a se pierde? Naşterea cuplului, moartea individului. De câte ori rămânem stupefiaţi de schimbarea brutală a prietenilor noştri odată căsătoriţi ? Alt om. Un străin. Un anonim izolat.

Câte cupluri căsătorite vă inspiră, vă încântă, vă fac să credeţi în dragoste ? Unul dintr-o sută ? Dintr-o mie ?

Eu mă bucur când un cuplu se decide să se căsătorească, dar, recunosc, nu m-au înduioşat niciodată conii miri în ziua nunţii. Habar n-am de pe unde, din care filme, împrumută aerul de suficienţă grasă. De unde se trage exhibarea nefirească. Aproape sfidătoare.

Generaţia proaspătă, crescută pe mărul lui Jobs, e din ce în ce mai prudentă. Evită să repete greşelile altora, probabil. E bine ? E rău ?

E bine, pentru că a învăţat să deosebească falsul de autentic.

E rău, pentru că autenticul se găseşte din ce în ce mai rar. Amarnic de rar.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

55 de gânduri despre „Multă gălăgie din nimic. Iubirea.

  1. 1. e adevărat că puţine cupluri, mie de ex, îmi sunt pe post de inspiraţie, nici măcar părinţii mei n-au fost un cuplu exemplar şi ilustrativ.

    2. urăsc să trec pe lângă oficiul stării civile, busculat de nişte feţe aparent în extaz.

    3. textul tău mi-a adus aminte de melodia asta.

    Apreciază

    1. urăsc să trec pe lângă oficiul stării civile, busculat de nişte feţe aparent în extaz.

      De fiecare dată am impresia că ei aşteaptă aplauze furtunoase 🙂 de la fiecare şi oricine. Şi eu îmi zic: da nu-i prea devreme? :=) să vă văd peste 20 de ani măcar.

      Frumoasă melodie. Stârneşte reverii 🙂

      Apreciază

  2. Oooo, realitatea-ntre cuvintele-ți ai burdușit
    Căsătoriile sugrumate d-ale lumi metehne, sunt
    Originalitatea cândva sclipitoare, acum s-a coșcovit
    Iubirile-n traiul comun, devenit-au amănunt

    Așa e din păcate Socriță, bine așternutu-ai

    Apreciază

      1. Absolut Socriță! 😆 Caniculă nu-i, póte inspirațiunea-i de la berulele pregătite-n tabietul citirii (dóră ți-am mai zâs că vinerea mă pregătăsc c-ó-n dohan și-o berulă bune, postările să-ți cetesc!) 😆

        Apreciază

  3. Золотые слова, Юрий Венедиктович!
    All we need is love. All we want is sex. All we have is porn… (and Timofti)

    Fiecare trece prin astfel de contemplari o data-doua pe an (care si mai des) si reactia de fiecare data e diferita… either жизнь налаживается or жизнь говно а после нее смерть, depinde cu ce idei respiri la momentul dat.

    off-topic: Si sa nu uitam ca acum 43 de ani in urma, pe 20 iulie 1969, Nail Armstrong a pasit prima data pe luna si a pronuntat celebra fraza: „Good luck Mr. Gorsky.” 🙂 (cine cunoaste, stie, cine nu click aci http://urbanlegends.about.com/library/blgorsky.htm )

    shabbat shalom.

    Apreciază

    1. As he leaned down to pick up the ball, young Armstrong heard Mrs.Gorsky shouting at Mr. Gorsky. „Sex! You want sex?! You’ll get sex when the kid next door walks on the moon!”

      Mu-ha-ha! 🙂 Ar trebui sa-mi controlez si eu limba; caci tare des se mai implineste ceea ce pronunt cu nervii incinsi. 🙂

      Apreciază

  4. cand stai intr-un supermarket si alegi o ciocolata dintre cele 300 de specimene, e cam greu sa te hotarasti daca nu stii concret ce vrei. De altfel faci un compromis, alegi o ciocolata mai agreabila si o cumperi. Apoi acasa, dupa ce ai consumat-o, te gandesti ca poate celelalte erau mai gustoase???

    Asta e chestia, prea multa alegere ne chinuie. Mai ales cand poti compara cu restul din jur si morala curenta zice ca „Meriti cel mai bun” . Te frustrezi si calci prin oale. Psihologia demult si-a spus cuvantul in asta. 🙂

    Apreciază

    1. Mai este un aspect ce tine de alegere 🙂 din cele 300 de specimene alegi (din reflex si naivitate) ceea ce e la moda, adica acceptat si ravnit de toata lumea. Omul se teme sa dea gres in alegere, sa nu se ridiculizeze. Numai dupa ce gusta si rabda o vreme, poate recunoaste ca, de fapt; nu a fost gustul lui, ci a cuiva jmecher (cu studii de PR). Unii insa nu recunosc nici in fata mortii ca alegearea lor a fost aiurea. Mai are sens in fata gropii? mai rau e cand copii preiau aceeasi schema de alegere. Caci asa a facut tata. Sau mama. Deci, e corect 🙂 Mai ales in lipsa altor modele.

      Apreciază

    2. Referitor, la comementariul Olgai cu alegerea ciocolatei, chiar si cind alegi ciocolata de multe ori nu o alegi pe cea care o vrei (cu lapte), o alegi pe cea neagra, ca tipa e mai sanatoasa, si vii acasa, maninci si parca iti sta in git de atit cacao.

      Poate asa e si cu alegerea perechii, de multe ori se alege cum e mai corect, din comoditate, sau ca dc nu te mariti cind te-o cerut nu te mai cere nimeni, sau mama ti-o spus ca e fata/baiat de treaba, sau ca sa te invideze toti prietenii/rudele, sau ca are bani…
      Putine sunt acele cupluri care se iau din iubire. Cum ai spus si tu Lilia, multa galagie din nimic.

      Si totusi nu cred ca in vremea (stra) buneilor au fost mai multe cupluri fericite decit acum, In zilele noastre toti sunt emancipati, totul se face mai deschis. Nu-l mai iubesti pe Ionel, divortul e atit de simplu ca si schimbatul statusul de FB/odnaklasniki.

      Apreciază

  5. Dar oare sunt oamenii mai fericiti? acum cand au libertatea de a alege, chiar daca schimbarea partenerilor nu le aduce intotdeauna ce au dorit? Sau atunci cand cand casatoriile erau aranjate, si stiau ca nu au incotro?

    Apreciază

  6. ‘Marul lui Jobs’ 🙂

    in Belgia cica 56 la suta din cuplurile care iau credit pentru casa (cand incep a trai impreuna) peste un an se despart. Alt sondaj mai zice cam in 40 la suta de cazuri cel putin unul dintre copii nu este al tatalui din cuplu (extraconjugal)…Cred ca 1% din cele 40% sunt la mine la serviciu 🙂 se schimba intre ei cu partenerii nu celibatarii dar cei casatoriti … (si cartea la cap nu are nimic deaface cu asta)

    Apreciază

    1. Nata eu cred ca in Belgia ploua prea des si oamenii se plictisesc 🙂 mai schimba partenerii, mai pierd niste spermatozoizi sau ovuli conjugal prin paturi mai pufoase si straine, se distreaza oamenii cum pot sau cum ii conduce instinctul :mrgreen:

      Apreciază

      1. :)e un trend universal cu diferenta ca cei de aici chiar de se despart macar nu are cine le reprosa ca au cheluit bani pentru nunta lor 🙂

        Apreciază

      2. Si probleme cu legatorile la nunta Soacra mica (sau mare) suparata foc pe cuscra ca nu i-o legat neamurile asa cum au socotit la intelegere. Sau ca prosoapele ei is mai brodate decat ale „sarantoacei” de cuscra , prin urmare, ea s-o cheltuit mai mult. Ca o gospodina serioasa, ce.

        Apreciază

      3. Socriță, Nata, aicé-n Ardeal, bunu’ meu (bunicul, bunelul) din partea mamei la aprópe 30 de ani (român curat), ó răpit-o pe buna (curat unguróică) ce avé 16 ani (despre buna scris-am’n blogu’ vechi-Napobloghia http://napobloghia.wordpress.com/2011/10/29/dosare-din-copilarie-2/).
        Ór dus-o fórte ghine.
        În al doilea rând, în zona de unde e mama (județul Alba), pe hăle vrămuri erau-nțelăgeri între familii cu privire la căsătorii… în fine, vreau să precizez și nu sunt conservaționist, Dómne féri, chiar sunt poate prea tare deschis dar, dar: precizez în cunoștință de cauză că acele cupluri de atunci au dus-o excelent, aducând pe lume copii cu, caracter ce s-au afirmat la oraș cu brio.

        Nu sunt format pe deplin în vreo părere stabilă, doar observ acum trend-urile, oricum e halucinant la ce asistăm în prezent (am prins mai multe perioade, eu fiind eject-at în lume prin anii ’60).

        Apreciază

      4. Nu sunt format pe deplin în vreo părere stabilă, doar observ acum trend-urile, oricum e halucinant la ce asistăm în prezent (am prins mai multe perioade, eu fiind eject-at în lume prin anii ’60).

        Nici eu inca nu pot potrivi o parere precisa in fata fenomenului. Cu ejectat-ul m-ai dat gata 🙂

        Apreciază

      5. 😆 Na păi… eject și-am văz’t lumina de neon’ntr-o dimineață de februarie la 05,07 dimineața, prin ’66. 😀

        Apreciază

  7. mda. deja nu mai este clar ce este mai apropae de normalitate – divortul sau casnicia trainica si fericita. iar despre diferenta dintre fals si autentic – din pacate unii (multi) nu sunt sinceri nici macar cu propria persoana, astfel incat nici nu mai tin minte care dintre ciocolate (metafora Olgai) le place cu adevarat.

    Apreciază

    1. iar despre diferenta dintre fals si autentic – din pacate unii (multi) nu sunt sinceri nici macar cu propria persoana,

      De acord 🙂 Poate ca cel mai greu lucru de pe lume e sa fii sincer cu tine insuti:)

      Apreciază

  8. Subiect destul de sensibil ai deschis 🙂 Deci, părerea mea pur personală cu privire la nunți, petreceri și „hărmălăile” numite sărbători de familie sunt toate organizate de ochii lumii…
    Așa e lumea asta care sălășuiește în „spațiul carpato-danubiano-pontic”, să se fălească cu ce are și cu ce nu are, dacă n-are – împrumută, doar să nu audă „vorbe”; astfel nunta nu e pentru tinerii însurăței să se simtă bine într-una din cele mai importante zile ale lor ca și cuplu, dar pentru neamuri, vecini și prieteni de-ai părinților; iar obiceiurile astea din bătrâni pun capac la toate. De multe ori nunțile-s jucate doar pentru a fi în rând cu lumea, și aici nu zic doar de oamenii de la sate, dar și de „telectualii” de pe la oraș care-s în goana asta după tot ce-i „ca la nimeni”…
    Cât privește rata divorțurilor, consider că în mare parte e provocată de „emanciparea feminină” 😀 femeile nu mai sunt nevoite să rabde bătăi, umiliri și beții, doar ca să nu „destrame” iluzia de cămin conjugal și că „așa se cuvine”…
    Și da, sunt tot mai puțini cei care formează un cuplu de mai mulți ani și sunt fericiți împreună… Citisem undeva că la baza longevității unui cuplu stă prietenia și interesele comune, deci chestia că „contrastele se atrag” nu ma e viabilă… 🙂

    Apreciază

    1. Cât privește rata divorțurilor, consider că în mare parte e provocată de “emanciparea feminină” femeile nu mai sunt nevoite să rabde bătăi, umiliri și beții, doar ca să nu “destrame” iluzia de cămin conjugal și că “așa se cuvine”…

      In cazurile astea ma intreb cat de emancipata a fost cand a decis sa se casatoreasca cu unul care are apucaturi violente. Eu nu cred ca omul se schimba printr-un click dupa nunta. Din bun in rau, din bland in violent, din treaz in beat. Chiar suna a mister faza asta de transformare 🙂 Din print s-a transformat in bestie

      Apreciază

      1. Păi, da… Femeile speră că bărbaţii se vor schimba după căsătorie; bărbaţii speră că femeile vor rămâne la fel după căsătorie 😀

        Apreciază

  9. Poate neamurile cu întrebările lor debile : “Hai, fă, când te măriţi ? Flăcău, nu te-nsori ?”

    Perfect adevarat. Terorizare curata acest gen de intrebari de cum implinesti …sprezece ani. Poate asta genereaza gamofobie 🙂

    Apreciază

  10. Referitor la liberatatea de alegere a partenerului, nu-i chiar libertate. Ca-l impunea mama si tata trecuti prin viata, sanatosi la cap, cu grija de fiica sau fecior sau chiar dornici de avere si tot erau careva in cistig. Acum alegerea e impusa: la burgezi – de niste stadarte debile, stabilite de niste reviste, filme, emisiuni tv debile, la vietuitorii de rind – de nevoile pe care le presupune traiul in interfluviul pruto-nistrean.. Si-i mai grav, ca treaba-i putreda din start.

    Apreciază

    1. e adevarat. multi dintre noi traiesc o viata influentata de alegerea parintilor, chiar si partiala. libertatea e o iluzie in ultima instanta 🙂

      Apreciază

  11. Referitor la spectacolul ieftin, imi permit sa zic: Ce stiti voi 🙂 iaca eu traiesc in imediata apropiere a unei locatii unde se regizeaza de 2-3 ori in saptamina inceputul spectaculos a ceea ce se presupune a fi „familie fericita”. Chiar sub geamul meu de la bucatarie se perindeaza: „oastea soacrei mari!!!”, „oastea soacrei mici!!!”, „conul mire si coana mireasa!!!” Ce mai, pot face topuri cu diferita tematica: cel mai urlator moderator, cel mai bleg nanas, cea mai tantosa soacra, cei mai speriati (de luxul ce impune) oaspeti, cei mai… cei mai…

    Apreciază

  12. Dragostea si Chuck Norris…

    Chuck Norris nu poate sa iubeasca, el poate doar sa nu ucida.
    Care este cea mai rapida cale la inima unui barbat?….Pumnul lui Chuck Norris
    Nu exista lesbiene. Doar femei care nu l-au cunoscut inca pe Chuck Norris.

    Asa, sa mai deliram un pic 🙂

    Apreciază

  13. Exagerezi . Pentru ca vorbesti numai despre mediocritate . Intr-o lume de rahat nu te astepti sa gasesti diamante si in solnita ! Serios , nu poti cere de la oameni simpli (eufemism) comportari exemplare . Intr-adevar , multi gresesc , aleg gresit , dar oamenii nu sunt asa . In schimb , amesteci hazliu lucruri diferite . De exemplu , stiu oameni necasatoriti care formeaza cupluri stabile si nici n-au de gand sa oficializeze cuplul . Ma rog , nu stiu ce zice satul , adica crestinismul despre asta , nu mai e relevant de mult . Oamenii sunt inciudati pe casatorie , pe institutie , care , de ce sa nu recunoastem , este constrangatoare . Institutia casatoriei este anacronica , si nu iubirea , dragostea . Majoritatea , in sinea lor se iubesc , inca , atunci cand hotarasc sa se desparta . Unii traiesc , bine-merci , impreuna , dar divortati . Eu cred ca putem fi optimisti : oamenii destepti stiu ca trebuie sa pretuiesti iubirea . Imi pare rau pentru prosti ! Si , da , tinerii , pentru ca sunt mai noi , sunt mai destepti , mai emancipati . Iubirea n-are nevoie de banii care-ti trebuie pentru nunta , casatorie . Tinerii nu au bani , nu ca sunt prudenti 🙂
    Poate am devenit prea serios , dar si subiectul este de asa natura : cu iubirea nu te joci ! !

    Apreciază

  14. Am vrut sa spun ca institutia casatoriei reprezinta ce-i mai bun pentru om , dar viata pentru multi dintre noi este mai puternica , mai dura si este dupa mierea de deasupra . Toata lumea stie asta , dar nimeni nu se comporta ca si cand ar sti ! Daca pornesti fara nimic in casnicie , in cuplu si uneori cu multa inconstienta , ai toate sansele s-o zbarcesti . Fa-ti mai intai un rost care sa-ti apere cuplul .
    Ce stupizenii spun ! ! Noroc ca-i tarziu…Scrie si tu mai….lejer :))))

    Apreciază

    1. daca scriam mai lejer oare te faceam sa meditezi ? 😛 nu cred. asa suntem noi, pana cand unul nu baga o provocare (cum fara exagerari?) nu prea vezi rostul sa revizuiesti viziunea asupra lumii. dar cand o faci, deseori descoperi chestii interesante, pentru ca totul e in miscare 🙂

      Apreciază

  15. Zicea cineva ca vorbesti despre oameni simpli, mediocritate… cred ca tot ce ai scris e general valabil fie omul simplu ori scolit, mediocru ori nemaipomenitul extraordinarul nemaivazutul „geniu”… Iubirea nu are noima si nu face distinctie intre mic si mare, simplu si complex etc… Iubirea efemera este! Casatoria… nici nu mai stiu ce reprezinta… Intr-o viata perfecta si simpla ar fi idealul existential ar cuplului, perpetuarea speciei in cel mai perfect context… Dar, cum ziceai, cate cupluri casatorite inspira fericire si dorinta de a fi precum ele… Eu personal nu cunosc nici un astfel de cuplu, nici macar unul… Imi storc acuma creierii sa pot sa arat cu degetul macar un cuplu perfect, sau aproape de perfectiune sau macare prin aria aceea si cu regret spun raspicat si urlat ca nu cunosc nici macar un exemplu… Din pacate cele traite m-au inrait si intors impotriva a tot ceea ce inseamna viata de familie ca sa nu mai spun ca ma trezesc dand sfaturi mai tinerelor cunostinte… „fetelor nu va maritati ca muriti putin cate putin cu fiecare zi… o moarte lenta si dureroasa e propriului eu… ca mai tarziu regretele sa fie prea tarzie si dauna iremediabila fiindca dintr-un suflet schilodit si identitate pierduta ce mai poti reface?!” Dar… aceasta este doar o parere negativista si distrosionata a ceea ce inseamna povestea de dragoste dintre doua suflete… Cu siguranta exista si iubirea vesnica si respectul si comunicarea si… nici eu nu cred ce spun…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s