Publicat în C'est la vie

Refugiu romantic cu martori anonimi

(Deşi pare un episod din film, e o istorie reală)

„Une île

Entre le ciel et l’eau…”

„Bruxelles-ul are multe refugii romantice pentru cuplurile îndrăgostite. Mai multe decât îşi poate închipui un turist ordinar. E destul să te laşi rătăcit şi vei da neapărat de un părculeţ liniştit cu arome de roze, muşcate şi specii nedefinite. Dacă eşti şi mai atent poţi zări papagali, lebede, iepuri, burunduci. Numai broaşte nu avem, din păcate…”

Asta îi spuneam soţului în timp ce vâslea domol plimbându-şi fetele cu barca.
„Dacă era să avem broaşte, mama, era să fie haios de tot. Ca în filmul cu Ariel, acela cu Şa-la-la-la-la-la corul de broaşte de pe vâsla prinţului. A lui tata, adică.

Fata simţise bine atmosfera bucolică. Era o sâmbătă cu soare şi cer înalt, iar noi făceam o promenadă de familie în parcul Bois de la Cambre. Parcul are un specific aparte. Pitorescul inegalabil il oferă lacul cu o insulă pe care se înalţă un restaurant cu terasă, numit „Cabana Robinson”. Pe insulă nu poţi ajunge cum îţi abate, pentru că e complet izolată de apă. Sunt prevăzute două ambarcadere plutitoare care, cu un căpitan vesel la bord şi cu un cufăr de bomboane, fac naveta. *

Locul e atât de idilic şi unic prin felul său încât toată vara, cuplurile egoiste de îndrăgostiţi îl închiriază pentru a-şi oficializa iubirea cu hărmălaia de neamuri înfoiete în pene. La propriu şi la figurat. Aşa că familiile cu copii (căci ăştia mai mult trag pe-acolo) sunt lipsite de accesul pe insulă, fapt pentru care, eu una îi detesc copios. O să mă înţelegeţi mai bine după ce o să aveţi de înfruntat trei sâmbete la rând bocete de copil care vrea să se plimbe pe insula iepurilor (aşa îi zice fic-mea, datorită urecheţilor liberi din zonă) şi când ajungi la destinaţie, iar e nuntă, iar acces interzis publicului, iar iepuri închişi în cuşti…

Sâmbăta trecută soţul a obţinut acces la ambarcaderul ce transporta tartinele pentru neamurile mirilor. Pentru că ambarcaderul principal, decorat cu flori, baloane, ţărţămuri… era rezervat doar oaspeţilor. Spre fericirea copilului, am ajuns pe insulă şi chiar am închiriat o barcă. Că veni vorba de bărci, am zărit în treacăt una, decorată cu inimioare, baloane, flori şi am zis printre dinţi: „Ohhh, comme c’est mignon. Dumnezeii mamei lor de expansionişti ! De aveam o pocnitoare prin buzunare, aş fi băgat-o printre flori. Ca să ne distrăm şi noi”.

După vreo zece minute de vâslit romantic iată că ne pomenim la zece metri de terenul mariajului în curs. Noi pe apă, ei pe iarbă, iepurii în cuşcă. O terasă  solemnă, special amenajată pentru oaspeţi cu pene în pălării şi papioane. Lângă o arcă cu flori stăteau mirii, gătiţi şi răschitiţi ca în filme, gata să-şi jure dragoste şi credinţă.

Moment solemn. Cu emoţii şi promisiuni în aer.

Soţul vâslea. Fata privea. Eu, într-o doară, mă apuc să sonorizez scena. Ştiţi ca la filmele mute. M-am strâmbat aşa o vreme până când ajung la răspunsul mirelui.

-Nu, NU, NU ! flăcău. Mai ai încă trei secunde. Vino cu noi, te ducem la mal. Trei, doi, unu….

La care soţul râde :

-E prea târziu. Nu te agita. Ai să răstorni barca. Unu, stricăm nunta. Doi, într-un sfert de oră apărem pe youtube.

Al doilea argument mi-a ogoit, iar în juma de oră am tras barca la mal.

Aşteptăm ambarcaderul. Studiez atmosfera şi peisajul uman. În ambarcaderul înflorat, rezervat nunţii, zăresc un cuplu de tineri. Extrem de simplu îmbrăcaţi. În bluji. El şi ea. O brumă de emoţie în aer.  Îi spun soţului:

-Ciudat. Ăştia parcă nu la nuntă vin. Nu tu pene, nu tu cravată, nu tu floricele în plastic.

De cum au ajuns pe malul nostru, el se scoală, îi întinde mâna şi o trage elegant după sine. Numai după ce a făcut câţiva paşi i-am observat cârja şi dificultatea de a merge. Fata nu avea handicap şi părea că nici nu-l observa pe cel al partenerului. Într-un moment am crezut că-s fraţi. Aţi văzut multe cupluri de tineri îndrăgostiţi, dintre care unul are un handicap serios ?

Îi petrecem cu privirea. Discret, desigur.  Cu cât mai mult înaintau pe sol, cu atât mai mult ne intrigau. Au ajuns în dreptul bărcii cu inimioare. S-au instalat în ea.

-N-am înţeles, îi zic soţului. Ce au cu barca mirilor?

Când au ajuns în mijlocul lacului, flăcăul a pus vâslele în barcă şi…

Îi trag un ghiont glumeţ soţului.

-Priveşte repede spre barcă. Ce face, vezi?

Încep sonorizarea pe un ton monoton, de suspens în creştere, pentru că, spre deosebire de nuntă, nu cunoşteam scenariul din barcă.

„Duce mâna la buzunar… El o priveşte atent. Ea are emoţii. El la fel. Scoate cu mâinile tremurânde cutiuţa. Aaaaah … Blablabla şi blablabla, VREAI SĂ FII SOŢIA MEA?”

-Mama, ce fac ei acolo?

-Atent, dragul mamei, asişti la un moment istoric în viaţa cuiva. E o cerere în căsătorie.

El o priveşte. Ea surâde. El aşteaptă. Noi aşteptăm. Cu sufletul la gură. Eu am amuţit (în sfârşit). Şi, pentru prima dată, în aceste trei sau patru secunde de aşteptare, nu ştiam ce aş putea zice. Nici măcar în glumă. E uşor să strigi Da! DA! DA! când îți cere mâna un prinț în jeep. Altă treabă e să spui DA! unui muritor de rând în… cârjă.  Da sau Nu? Din dragoste sau milă?

Şi ea a spus Da. Apoi l-a sărutat.

Iar noi am răsuflat uşuraţi şi am bătut din palme. De la depărtare. Ca nişte martori perfect anonimi.

P. S. Bine că n-am avut pocnitoare prin buzunare.

O splendoare de construcţie care mai încearcă să imite un aer de demult. Din 1877. Bărcuţele şi cabana erau în mare vogă încă în timpurile damelor cu umbreluţe de dantelă. Până când un nefericit incendiu în 1897 o distruse până la temelie. A fost reconstruită în 1924. Un alt incendiu a ras-o de pe sol în 1991. După care a trebuit mahala noastră să aştepte până în 2009 ca să poată pune iar piciorul pe insulă.

Câteva vederi 🙂

Chalet Robinson

Insula cu cabana văzută de sus

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

15 gânduri despre „Refugiu romantic cu martori anonimi

  1. Ce frumos!!! Eu deja am fost martora la doua cereri in casatorie, una in restaurant si alta pe strada… 😀 Cea mai romantica mi s-a parut cea de pe strada 🙂 Ea a fost surprinsa pana la lacrimi, el a ramas uimit de sine insusi,cred ca nu avuse curajul pana atunci sau i s-a parut monentul prielnic cand era ea in dusi buni 😀 😀

    Apreciază

  2. observ ca nu prima data scrii despre astfel de cupluri in care un el (o ea) are o anumita dizabilitate si intre ei exista o relatie adevarata de dragoste.
    Pe cat de frumos e acest lucru in povestiri (povesti), pe atat de rar e intilnit in viata…Sau poate prin europi e altfel?
    Frumos ai scris, dar m-a strafulgerat un gand: din moment ce continuam sa ne uimim ca o persoana cu o anumita dizabiltate poate fi iubita de o alta persoana fara dizabilitate, discriminarea pe motiv de dizabilitate are viata lunga, lunga…chiar si prin europi, americi…

    „E uşor să strigi Da! DA! DA! când îți cere mâna un prinț în jeep. Altă treabă e să spui DA! unui muritor de rând în… cârjă. Da sau Nu? Din dragoste sau milă?”

    Tu, cum raspunzi?

    Apreciază

    1. Ai dreptate, am mai scris 🙂 Cred ca daca eram nascuta si crescuta in Belgia sau in alta tara occidentala in care asta e o normalitate (mai mult sau mai putin), poate ca nu era sa scriu textele acestea. Chiar daca traiesc de mult timp in alta forma de gandire eu inca pastrez apucaturi din mentalitatea din secolul trecut. Nu poti sterge cu buretele 25 de ani de viata in care ai gandit intr-un fel, in niste cadre stramte, limitate. Cine zice ca poate, e un ipocrit. Da, eu nu arat cu degetul, nu tintuiesc cu privirea sau arat indiferenta fata de oamenii cu dezabilitati, dar eu, desi ii admir profund, nu pot inca sa-mi interzic sa gandesc ca ei sunt exceptii.

      Eu inca nu pot sa zic, cu mana pe inima, ca un barbat cu dezabilitati are aceleasi sanse in dragoste ca un barbat sanatos, frumos, cu mobilitate perfecta. Eu am crescut intr-o tara in care frumusetea se masoara prin simetrie, armonie, look de papusa, printesa, elegant. Cand eram mica ma cazneam din cauza pistruilor. Si nu aveam o oaste, ci vreo trei patru pe nas. Daca aveai pielea mai inchisa, iti era garantata porecla de „tigan” si alte prostii legate de infatisare. Nici macar de dezabilitati.

      Pana la varsta de 30 de ani nu am vazut niciun cuplu „mai altfel”. Nu deatata ca nu exista, dar pentru ca oamenii astia nu se afiseaza. Oamenii astia poate ca nici nu indraznesc sa spere la o relatie cu un om cu aceleasi probleme de sanatate, d’apoi cu un om sanatos. Pentru ca drama societatii noastre sau in cea in care am trait, e ca nici macar astia sanatosi si frumosi nu-si gasesc perechea. Cate fete frumoase, sanatoase si destepte traiesc singure? Sau baieti de treaba, sanatosi, destepti. Un om sanatos nu are rabdare si toleranta fata de altul sanatos, cu apucaturi stranii sau alte chestii, d’apoi fata de unul cu necesitati speciale. Nu-i asa? 🙂

      Eu inca nu pot crede (desi as dori sa ma contrazica cineva cu exemple) in dragoste de la prima vedere intr-un om cu dezabilitati. Nu pentru ca omul nu e destoinic de dragoste, dar pentru ca oamenii azi sunt mai egoisti. Nu vor sa-si complice viata. Majoritatea.

      De asta cand vad un cuplu „mai altfel” amutesc de admiratie. Si imi pun foarte multe intrebari. Pana ametesc.

      Apreciază

  3. Draga, draga Lilia! Iti multumesc pentru acest comentariu sincer (prietenii stiu de ce – vorba lui Constantin Tanase). Eu nu incetezi sa te admir pentru frumusetea sufletului tau si pentru profunzimea cugetului tau. Si mai astept astfel de istorii (nu povesti) reale…

    Apreciază

    1. Eu nu incetezi sa te admir pentru frumusetea sufletului tau si pentru profunzimea cugetului tau. Si mai astept astfel de istorii (nu povesti) reale…

      Ei, DD 🙂 pentru frumusetea sufletului nu raspund, sunt pur si simplu calma si satula in seara asta :mrgreen:
      Am sa mai scriu, daca am sa mai intalnesc oameni care nu seamana deloc cu mine 🙂 adica de la care am ce invata.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s