Publicat în Creatie proprie, Povestea de vineri

Şurubul

(Poveste)

De când se ţine minte s-a simţit oribil de singur. Nu ştia nimeni cum a apărut pe lume. Adică pe tractorul roşu. Doar Şurubul-Cel-Mare se scăpă cândva cu vorba: „Ai apărut ca din cer taman în ziua când dispăru ca în pământ cel mai drag şi cuminte prieten al meu. Atât de cuminte încât nimeni nu i-a remarcat dispariţia. În seara ceea, stăpânul tractorului te-a fixat cu şurubelniţa”.

„Dar ăsta nu e locul meu. Trebuie să fie o greşeală. Mă simt nefericit şi singur”, gândi cu infinită tristeţe şurubul.

Îl deranja groaznic huruitul mecanic al tractorului. Monoton, hurducat, vulgar. În cele mai triste clipe îşi ridica privirea spre cer. Când zărea un avion simţea cum îl învăluie o bucurie inexplicabilă. Închidea ochii şi se visa … departe… departe.

Într-o zi îi spuse Şurubului-Cel-Mare:

-Am să evadez!

-Ha-ha, râse Şurubul-Cel-Mare, ce valoare are un şurub evadat ? Te condamni singur. Vei rugini la o margine de drum, de cum dau ploile.

Nimeni însă nu mai putea să-l facă să se răzgândească. În fiecare zi îşi rotea câte puţin trupul împotriva acelor de ceasornic, iar spre seara zilei a patra se eliberă cu totul şi sări din tractor. Nici nu apucă să se dezmeticească bine că două degete de copil îl ridicară. Era Max, un băieţel de vreo şapte ani, nepotul proprietarului fermei din apropiere.

Dădu buzna în biroul bunicului.

-Bunele, bunele, am găsit! Priveşte!

Bunelul îşi întrerupse lectura. Privi blând faţa băiatului:

-Dragul meu Max, e deja al sutelea şurub pe care îl aduci. Fii înţelegător. Ţi-am spus de atâtea ori că şurubul pierdut e irecuperabil. Nu se mai produc aşa detalii în ziua de azi.

-Dar… bunele, e injust! bărbia mică începu să-i tremure de indignare şi neputinţă. Cum e posibil ca un avion să nu mai poată zbura din cauza unei piese?

Bunicul tăcu. Max îşi coborî privirea în palmă. Cu umerii căzuţi de resemnare se apropie de o vitrină de sticlă. Dincolo zăcea un avion paralizat de câteva luni. Lăsă şurubul alături şi ieşi.

Bătrânul se ridică din fotoliu. „Trebuie să fac ceva cu avionul ăsta. E ca o cicatrice în sufletul băiatului. Ori de câte ori îl vede, începe să sângereze”. Se apropie de vitrină. Îşi potrivi ochelarii şi zări şurubul abandonat. Pentru un moment crezu că … visează. „Incredibil! Păi tocmai detaliul acesta ne lipsea! Unde l-a găsit?” Nu mai conta. Se repezi spre uşă.

-Maaaax! Reviiiiinoooo!

În ziua aceea pe cer apăru încă un avion. Cu cel mai fericit şurub din lume. Zbura aşa cum zboară cineva când îşi găseşte menirea. De pe culmile împlinirii sale zări un punct roşu pe pământ. Era tractorul. Lumea sa veche. Gândi cu un pic de tristeţe: „Ce păcat că Şurubul-Cel-Mare nu priveşte niciodată cerul”.

Lilia Calancea

Bruxelles

05.07.12

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

14 gânduri despre „Şurubul

  1. Frumos!! Povestea data are si morala, deci e potrivita si pentru copii si pentru cei mari…
    Aaaa parerea mea e c-ar trebui sa mai adaugi un mic detaliu despre avion, nu stiu ce, dar ceva care sa defineasca mai bine imaginea perceputa atunci cand citesti…. De exemplu, tractorul e mai bine definit: e rosu, are suruburi (surub mare, etc.), huruie, etc…

    Apreciază

    1. Aaaa parerea mea e c-ar trebui sa mai adaugi un mic detaliu despre avion, nu stiu ce, dar ceva care sa defineasca mai bine imaginea perceputa atunci cand citesti…

      Poate ca ai dreptate 🙂 Putin m-am oprit la descrieri. A iesit poate prea dinamic textul pentru o poveste.

      Apreciază

  2. Asta da. Socriță, numa bine scosu-m-ai fiindcă una din vecine mi-a lăsat fătuca cât a mers la Lidl-ul din apropiere după cumpărături, soțul ei fiind la muncă iar Andreea, fată-sa nu avea chefuri de mers așa că m-am trezit cu ea direct în brațe (vine des la mine de mică, ca la ea acasă-mi intră-n apartament 😆 ). O fetiță de 5 anișori blondă, durdulie, plină de energie. Cu ea-n brațe, înfundându-mi’n gură piersică de tot m-o zemuit, i-am citit povestioara asta apoi m-o bombardat cu-ntrebări 😆 Abia o vrut să meargă, îi spunea mă-sii că vrea să doarmă aici 😆 (față de mă-sa, io o las mai lejer așa că ține la mine draga de ea).

    Apreciază

    1. i-am citit povestioara asta apoi m-o bombardat cu-ntrebări

      Ha-ha, mie mi-a fost frica sa i-o citesc lui fiica-mea. Stii de ce? Pentru ca presimt intrebari la care nu am raspuns (sau inca nu stiu cum sa le formulez) :)) Am mai patit-o. Dar tu uite ca te-ai bagat singur in capcana. Am dovada 😀
      P.S. In afara de gluma, ma bucur ca ti-a folosit povestea 😉 Ai distrat copilul macar 🙂

      Apreciază

      1. M-o năucit cu-ntrebările da’ am scos-o pe Didica (porcușoarea de Guineea) și-am scăpat. Ai mamă câto modelat-o, pupat-o 😆 Nu se teme de nici o lighioană. 😆 O scăpat și Didica cumva că o vrut Andreea s-o ducă acasă. 😆 Las’c-o fost seara veselă de aia. 😆 Seară turbo, toate sunt pe dos prin cameră 😆

        Apreciază

  3. Ca continuare ar putea rasari urmatorul text „Olimpiada pe ogor”…
    Bunelul, intr-o buna zi, ii imprumuta tractorul la un vecin ca ala sa-si are ceva sote „pe-un picior de plai, pe-o gura de rai”. Se apuca de arat, face lucru bun cu tractorul si poposeste in virful dealului sa mai traga si el o gura de aier. Iese din tractor, se da mai la umbra, se razama de roata cea mare din spate. Cand colo, tractorul se porneste din loc. WTF?!?!?!? the gandeste unchiul dar el nu stie ca surubul de la talaghir (frina de miina) zboara pe un avion de jucarie. Si cum vroia sa-i intoarca bunelului armasarul de fer, intreg si nevatamat se apuca sa-l ajunga. Uita de radiculita si durerea in genunchi, oboseala si arsita de soare, uita de tot si urca in tractor cu viteza luminii sa-l opreasca. Un nou record mondial la sprint. Dar nici jurii, nici public. That’s all folks 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s