Publicat în Autopsia cuplului

Demodată şi frustrată

 On accorde trop de valeur à la beauté.

Charlize Theron

Demodată

Cu două vineri în urmă păşeam pragul unui Institut de frumuseţe de pe Riviera franceză. În juma de oră trebuia să ies deacolo boită, chitită, numai bună de suit pe vreun tron cu lei şi crini regali.

-Bonjour, zic  oleacă somnoros, dar clar şi apăsat din prag. O făceam pe traducătorul pentru mama. Ne-aţi aşteptat, bănuiesc, schiţez un zâmbet lat şi nevopsit, cu un coş răsărit în colţul gurii (după ce mi-a stricat dimineaţa, nu pot să-l trec sub tăcere).

-Desigur, chères madames, intraţi, sare spre noi vioi franţuzoaica de la recepţie cu un aer tipic de accueil français care te face să crezi că dacă tânjea cu o secundă în urmă după cineva apoi asta erai chiar tu. Deci în câteva clipe ne-a luat în primire esteteciana, cu zâmbetul radios, luat în estafetă de la recepţionistă. Mai întâi am început s-o chitim pe mama, proces la care ne-am distrat copios, nu bag detalii, fără a cere undă verde de la ea. Trec deodată la mine. Pe mine pot să mă bârfesc public până ameţesc.

Mă întreabă fata (tinerică esteticiana) dacă am vreo preferinţă în chestiune de boit. Eu nu stau mult pe gânduri şi cu repeziciunea care mă caracterizează pentru fleacuri de genul « machiaj fantastic de cazi în şosete » o pocnesc ca domino-ul pe masă:

-Ah, hai… să zicem smoky eyes. Şi până ca fata să ceară niscaiva precizări, mai pocnesc una şi mai lată, cu un ton toujours somnoros, numai  vă rog, fără umbre negre à la urechi de Mickey Mouse.

Fata şi-a suprimat râsul printr-un sughiţ şi dacă nu era la lucru precis că îşi permitea o hurducare energică de fălci. În fond, eu eram serioasă, aveam antecedente, am mai păţit-o. Cu râsul, în special. Oamenii mă găsesc deseori hazlie când eu, de fapt, am un aer de parca recit în gând Scrisoarea a III-a.

Când îmi etala fondul de ten mă întrebă câţi ani am.

-Treişpatru, răspund rezervat, cu juma de gură. Nu de altceva, dar mă temeam să nu mă pupe, îi simţeam răsuflarea pe obraz.

-Vai, face fata, tenul dvs e mult mai tânăr.

-Chiar asa ? fac şi eu mirat, în minte însă îmi zic că e o chestie psiho-isteaţă de genul « clientul trebuie să iasă satisfăcut şi cu aere de zână » .

-Fără glumă, îmi zice. Tenul feţei e admirabil.

„Pentru că trec pe la voi o dată-n cincinal” era să-i zic în glumă. Dar nici în glumă n-am mai vrut să deschid gura.

Apoi aud  paşi opriţi lângă mine şi un chiţcăit de voce :

-Nu vă deranjează dacă vă privesc ?

Întrebarea nu prea m-a surprins (am mai auzit-o în Grecia, nu o singură dată) Răspund fără expresie facială :

-Instalaţi-vă comod (noroc că nu-s la ginecolog).

Peste încă vreo câteva vine alta, o expediază pe primă şi se instalează în locul ei :

-Nu vă deranjează dacă vă privesc?

Răspund din nou minosilabic « Nu ».

La ieşire tot personalul instututului mă privea ca pe Greta Garbo sau hai, Grace Kelly că tot eram pe Coastă pentru că eram tot atât de demodată probabil. La un moment, eram să jur că « sunt prelucrată » pentru camera ascunsă.

Pe drum o întreb pe mama :

-Mi-a părut sau ne priveau cu deosebit interes şi chiar cu, Doamne iartă-mă, admiraţie ?

-Ne priveau.

Apoi mama, inevitabil, a continuat cu teoria…  staţi, nu, deja axiomă ! cu Femeile Moldovei, cele mai cele din lume (Oare am să ajung să aud vreodată pe drumurile Europei şi axioma « bărbaţii din Moldova sunt cei mai cei mai », tot pe ton suficient, de mândrie deplasată şi cu generalizarea intactă. Ştiţi, genul de generalizare miraculoasă, pentru care nimeni nu-ţi sare în gât cu reproşuri, pentru că … simplu ca un chibrit, e plăcută)

„Fenomenul merită să-ţi chinui ficatul cu întrebări”, îmi zic. Dar nu instant, ci într-o duminică, la o cafea aromată.

Şi ziua cu aroma a venit. Am luăt-o metodic de la un capăt. Pe mine cu “cea mai cea mai” şi salbe de superlative nu mă convingi. Lumea azi, în afară de gusturi diferite, mai are şi interese diferite. Ipocrizia a ajuns să-i ajute pe unii să supravieţuiască, pe alţii să se-mbogăţească. Dar nu asta m-ar jena cumva. M-a intrigat fenomenul în sine.

Dacă treceam pe-o uliţă dintr-un sătuc moldovenesc cu cumetre pe la poartă cu ochii căscaţi la frumuseţea mea destabilizantă, era cumva să găsesc o explicaţie. Mă rog, n-o văzut femeile smoky eyes în nuanţe albastre, se întâmplă. Dar când ieşi de sub mâinile unei franţuzoaice, nu din Scăieţii Mici, ci de pe Coasta de Azur, unde unde nu scuipi dai peste o vedetă deghizată (cu faimă internațională), acurat după festivalul de la Cannes, apoi privirile pătrunzătoare, de admiraţie te fac să te simţi un soi de Cenuşăreasă care a încurcat povestea. Nu că n-am simţit delicii subterane, am simțit, dar în cazul dat mă interesează mai mult sursa decât efectul.

Nu arăt tocmai rău pentru o damă de 34 de ani (chiar şi pe pernă), dar de aici să stârnesc freamăt de admiraţie în stânga şi în dreapta printre franțuzoaice…  Eu sunt realistă şi adorm uşor cu gândul că am fost eu la vremea mea toporaş înrourat, dar azi, să fim serioşi, mai degrabă roză, cu oleacă de scleroză.

Am stat şi-am cântărit toate versiunile. M-am oprit la … cea mai banală. Pe semne că aerul meu degajat de Bruxelles, gen mă anfişez politicos de variantele voastre decorative, a jucat un rol determinant. Pentru că, după 20 de minute de « transformare » am auzit tonul mucalit a esteticienei :

-Ştiţi că sunteţi prima clientă care n-a cerut oglinda la fiecare 15 secunde ?

I-am zâmbit scurt şi n-am mai stat să-i lămuresc că-s aşa eu, femeie aleasă într-o doagă. Chiar dacă eram să mă pomenesc cu un ochi verde şi altul galben, tot nu era să leşin (Nici măcar la urechile de Michey. La urma urmei). Că, eu sunt o damă demodată, nici măcar nu ştiu dacă se poartă smoky eyes în sezonul ăsta. Că, în genere, nu mă omor după frumuseţuri, nici la 34 de ani şi dacă-mi dă Domnul luciditate, nici la 64. Nu că m-aş suspecta o Ileană Cosânzeană, dar goana după complimente şi ovaţii de stradă, pe mine una, mă umileşte şi mă pune în situaţie jenantă faţă de alte femei.

Eram boită, dar păstram din enerție aerul de neboită. Un aer ce mă caracterizează şi mă defineşte. Aşa, şi ? Chestiune de nuanţă. Foarte subtilă, ca parfumul. Probabil că acest contrast neobişnuit atrage atenţia, cocoţată uşor pe note admirative. Nu pricepi ce e şi de unde vine, dar îl simti şi te fascinează. Aşa păţesc şi eu în faţa altor femei. De aici conchid, în termeni strict personali, că cea mai simplă reţetă de frumuseţe e… atutudinea relaxată faţă de « cea mai cea mai ». Pe asta n-o s-o găsiţi în nicio revistă pentru femei. S-ar prăbuşi afaceri de milioane. Femeile nu prea-şi dau seama cât de mult plătesc pentru iluzii. Şi le fac pe altele să plătească. Inclusiv cu sănătatea. Pentru că partea chimică şi toxică a “frumuseţii” e trecută în general sub tăcere. O tăcere care costă bani grei. Nothing personal, frumoaso, just business.

Revelaţie : se pare că cel mai bun masaj pentru ten e masajul de ploiţă. Cred că ar trebui să mă plând mai puţin pe vremea de la Bruxelles. Chiar dacă stau acum cu pantalonii uzi de la ploaia de dimineaţă, am totuşi un ten, vorba franţuzoaicei, admirabil.

… şi frustrată

Într-un recent interviu Charlize Theron spunea că nu se fereşte să joace personaje feminine negative. Pentru că sunt mai complexe şi mai profunde decât cele pe care toată lumea le place. Mai zice ea că e nejustificat să considerăm un personaj răutăcios judecând o perioadă a vieţii lui.

Mă gândeam zilele ăstea la Gothel, mama vitregă a lui Rapunzel (prinţesa cu plete fermecate, de aur). Fata mea lipise lângă chiuvetă un placat cu personajele din poveste şi cât îşi spăla dinţii într-o dimineaţă eu măsuram cu privirea faţa femeii care îl făcea pe dracu-n patru ca să fie CEA MAI FRUMOASĂ.

Apucăturile ăstea patologice de vreau să fiu frumoasă şi tânără cu orice preţ, să crape de ciudă Alberta, Coleta şi Amareta, caracterizează daca nu jumate din contemporanele noastre, apoi un sfert precis.

Cred că nu slobod o noutate dacă zic că pe frustrările clienţilor se construiesc afaceri. Imperii de afaceri. Femeile sunt emotive, vulnerabile, deci mai uşor de manipulat şi convins că, bunăoară, pentru a atinge perfecţiunea, îi lipseşte, Dragă Doamne, taman rujul de buze, pulp action, de la Paramani.

De multe ori îmi zic că de eram bărbat (unul deştept, pentru precizare) nu era să treacă zi fără ca să-i zic alesei mele că e cea mai frumoasă. Pentru că în afară de recunoştinţă, iubire şi mâncare caldă, era să mai economisesc un camion de bani. Celor care nu ştiu cât costă (măcar) un ruj de buze de la Bourjois, le deschid o taină monstruoasă : dacă soţia ta e chitită şi răschitită şi leaşină de la o unghie nepilată, apoi mare e riscul să aveţi în casă două contabilităţi. Una dintre care e clandestină. Pentru că toate căcăleţurile pe care voi, bărbaţii, nu prea le băgaţi în seamă, costă de leşini, te stropeşti cu bere şi iar leşini. Şi …aşa cum sexul tare nu chiar întotdeauna dă dovadă de tărie în faţa unui şoc bugetar…

Dacă ți-e lene să articulezi o dată pe zi  eşti frumoasă, plăteşte atunci oamenii străini (mai deştepţi ca tine) care au elaborat o mie şi una de strategii ca s-o facă pe nevată-ta să se simtă ca atare.

Revenind la Gothel.

Nu-i aşa că un bărbat atent îi lipsea mamei vitrege a lui Rapunzel ? Pentru că un bărbat poate transforma chiar şi un monstru în zână blândă. Dar până se găseşte unul potrivit,  femeia îşi alină frustrarea cu licori, cosmetice şi ţoale. Dependentă fiind, nu-i aşa,  de… oglindă.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

21 de gânduri despre „Demodată şi frustrată

  1. pacat ca colegele mele nu stiu romana, as fi trimis link direct uneiea dintre ele, mai ales fraza asta ‘Nu-i aşa că un bărbat atent îi lipsea mamei vitrege a lui Rapunzel ? Pentru că un bărbat poate transforma chiar şi un monstru în zână blândă. Dar până se găseşte unul potrivit, femeia îşi alină frustrarea cu licori, cosmetice şi ţoale. Dependentă fiind, nu-i aşa, de… oglindă.’

    la asta ‘mai degrabă roză, cu oleacă de scleroză’ am imprastiat iaurtul ce il mancam ‘in ploaie’ pe birou 🙂

    Apreciază

    1. la asta ‘mai degrabă roză, cu oleacă de scleroză’ am imprastiat iaurtul ce il mancam ‘in ploaie’ pe birou 🙂

      Zilele trecute incercam sa descui usa de la casa cu cheile de la birou si nu intelegeam ce naiba nu merge 🙂 deci folderul cu „cascaciuni” si „sclerozari” incet-incet se umple 🙂

      Apreciază

      1. vorbind despre colega, de cum a intrat in birou ne-a intrebat pe toate daca ne place bluza ei noua si era tare multumita de sine dupa ce a colectat si ultima lauda. Era important sa stim ca e de la ‘talking frenh’ si ca a avut 10 la suta reducere, fiind client fidel a luat-o tocmai cu 90 de la 100. Poftim, un exemplu viu de … ‘plăteşte atunci oamenii străini care au elaborat o mie şi una de strategii’. Poate eu vad cazul ei distorsionat, chestia e ca a inselat-o prietenul, despartindu-se dupa 3 luni traite impreuna (7 ani fiind cuplu) in casa abia cumparata. Acum isi descarca toate frustrarile cumparand haine si tone de produse cosmetice (si numai branduri). In plus, singura recunoaste ca are nevoie de complimente, ca sa se simta macar asa bine. O fi o legatura intre toate si atat timp cat exista cerere va fi si oferta.

        Apreciază

      2. chestia e ca a inselat-o prietenul, despartindu-se dupa 3 luni traite impreuna (7 ani fiind cuplu) in casa abia cumparata.

        Cred ca asta e, din pacate. S-apoi stii care sunt sfaturile cumetrelor pentru una inselata: du-te la coafor, schimba lookul radical, garderoba, cumpara-ti lengerie scumpa; cumpara-ti flori; chipurile un admirator, ca sa te gelozeze al tau… Solidaritate destructiva – la asta femeile se pricep 🙂

        P.S. Nu inteleg de ce ti-a oprit comentariul. iar ceva cu sistemul de administrare.

        Apreciază

  2. Ce-mi era dor de un articol din ăsta mustind a de toate 🙂 Tare-mi place faza cu

    „de eram bărbat (unul deştept, pentru precizare) nu era să treacă zi fără ca să-i zic alesei mele că e cea mai frumoasă. Pentru că în afară de recunoştinţă, iubire şi mâncare caldă, era să mai economisesc un camion de bani”

    Câtă dreptate ai,mama mia 🙂

    Apreciază

  3. ‘N cascadă umoru’, am râs Socriță de numá, mai ca la stand-up-uri comice 😆 Pregătit, tabietul de vineri, berulă-țigară-Blog de vineri (am pândit când postezi hehehehe). Postarea e tare.

    „Dacă ți-e lene să articulezi o dată pe zi eşti frumoasă, plăteşte…”
    Asta e perfect adevărat, am avut ocazia să spun asta și unor femei ce au trecut prin perioade dificile, ori să zicem nemachiate la standarde iar acel simplu și scurt: „ești frumoasă” le-a deschis fața și strălucirea ochilor fâcând-ule instant frumoase, cel puțin așa am observat eu.

    Apreciază

    1. am avut ocazia să spun asta și unor femei ce au trecut prin perioade dificile, ori să zicem nemachiate la standarde iar acel simplu și scurt: “ești frumoasă” le-a deschis fața și strălucirea ochilor fâcând-ule instant frumoase, cel puțin așa am observat eu.

      Un efect instant pe care nici cea mai scumpa crema antirid nu-l poate depasi 🙂

      Apreciază

  4. citesc acum „La Paradisul femeilor”de Emile Zola. e taman la temă! despre cum se fac afaceri pe vulnerabilitatea şi emotivitatea femeilor. ai citit? la un moment dat am avut imresia că te-a inspirat chiar această carte. 🙂

    Apreciază

  5. Asta e strategie de business pe care se tin toate companiile cu produse si servicii destinate femeilor si foarte bine se folosesc de acest concept de „shoppingo-terapie” … Doar ca starea de bine dupa o partida de golit cardul si portofelul dureaza putin timp, e costisitoare si se joaca cu „self-estimul” 😀 😀

    Apreciază

    1. ,,masajul de ploiţă,, sa fie, dar nu…acidă 🙂

      sa ne fereasca Maica Precista :mrgreen: nu cred sa fim intr-atat de pacatosi

      Las că nici cu obsesia bărbaţilor pentru masini cu motoare cu mulţi cai putere, nu mi-e rusine.

      Pentru multi cred ca ramane la etapa de vis 🙂

      Apreciază

  6. Daca nu m-am trezit prea happy, cum nu o fac in ultima vreme, pot sa spun ca m-am distrat copios, mi s-a scimbat dispozitia… Super material de citit intr-o zi naspa…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s