Publicat în Recomandare de carte

Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva

Pe Anna Gavalda nu mai ştiu ce m-a stârnit s-o caut. Cred că mă încerca o plictiseală mai deosebită într-o vineri şi m-am pornit la cea mai apropiată librărie. Am ales cea mai subţire carte a ei. Eu sunt prudentă, mai întâi gust textul. Dar şi titlul m-a sedus. Lung şi visător. « Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva ». Ugum, cine n-ar vrea? O culegere de nuvele. Când le citeam aveam impresia că citesc o bloggeriţă. Prea uşor textul, ironic, fără pretenţii şi … fără angajament. Probabil că  acest sentiment al lecturii  constituie deliciul stilului ei deosebit.

Dar ăstea sunt nuvele, texte scurte. Ia să vedem cum ticluieşte un roman, îmi zic. Eu deci sunt prudentă, l-am ales iar pe cel mai suplu. Şi iar titlul a jucat un rol decisiv. “O iubeam”. O melancolie dulce la limita tristeţii şi a deznădejdii. Un text liniştit, croşetat în aburii resemnării. O resemnare romantică.

Înainte de a cumpăra romanul durduliu « Împreună » m-am documentat, în sfârşit, despre viaţa autoarei. Ce-a mai zis recent ? Ce zic cititorii ? Cum se descurcă cu succesul ? Totuşi e o scriitoare de milioane (de euro).

Impresia generală: o femeie inadmisibil de modestă. Apreciez disperat această calitate într-un om. D’apoi într-un om cu succes (nu numai binemeritat, dar ajuns la dimensiuni de basm). „Textele frumoase sunt mai de preţ decât cecurile frumoase” sau „Prefer să fiu prinţesă la o curte mică decât curtezană într-un palat măreţ” zice scriitoarea. Cum să nu fie frumos un om care gândeşte aşa? Şi nu numai gândeşte, dar şi acţionează ca atare. De două ori mai mult apreciez oamenii consecvenţi. Nu prea suntem alintaţi noi cu astfel de personaje publice.

Romanul « Impreună » l-am început în toamnă, pe o bancă însorită din parc. Apoi au dat ploile, frigurile, am marcat pagina cu un semn de carte şi l-am băgat în hibernare. Iarna prefer să citesc romane poliţiste sau … ceva compatibil cu dispoziţia de moment. Am reluat lectura săptămâna trecută, înainte de culcare, cu uşa de la balcon deschisă. În pocnetul conurilor de pin. (La căldură se desfac).

Gavalda e o maestră în descrierea sufletelor vlăguite de viaţă. Când ăstora le pare că viaţa nu mai are sens, Gavalda găseşte unul. Minuscul. Apoi îl creşte, îl hrăneşte, îl aduce la dimensiuni neaşteptat de frumoase. Gavalda nu are frică să descrie mizeria materială şi sufletească a omului contemporan. Oameni din lumea întreagă visează să ajungă la Paris, în capitala dragostei. Personajele din cărţile ei, locuitorii Paris-ului visează la …  puţină dragoste-n plus.

Personajele lui Gavalda evoluează. Renasc şi se redescoperă. Din nimic, din mizerii, din indiferenţă. Învaţă să impărtăşească lucruri, momente, emoţii, sentimente. Învaţă să trăiască … împreună. Diferiţi, dar împreună.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

12 gânduri despre „Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva

  1. Cât de frumos „Prefer să fiu prinţesă la o curte mică decât curtezană într-un palat măreţ:!! Iată ce bine a ilustrat ea, fericirea din curtea mică… în lucrurile mici, ce mult îmi place!
    Toți până la urmă dorim…”puţină dragoste-n plus…”, nu? 🙂

    Apreciază

  2. si pe mine m-a fermecat „Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva”, prin virtuozitatea absolut nepretentioasa a scrisului si atmosfera creata. in general imi place sa citesc nuvele, iar culegerea semnata de Gavalda a devenit una din preferatele mele.

    „Impreuna” m-a cucerit pentru felul in care te face sa simti fiecare emotie a eroilor si sa traiesti impreuna cu ei micile si marile bucurii care compun fericirea, privind dincolo de mizeria pe care viata ti-o poate aduce in cale.

    Apreciază

    1. Iarna trecuta faceam un zapping tv de plictiseala si dau peste filmul „Ensemble, c’est tout”. Chiar la inceput. Si mi-am adus aminte ca sta cartea neterminata, zic: sa-l privesc sau nu? Nu, rezist tentatiei. Mai intai sa termin lectura. Acum pot sa-l privesc linistita si chiar cu mai mult interes 🙂

      Tot zilele trecute dau peste titlul unui film francez „Ensemble, c’est trop” pe unul din posturile franceze 🙂 O comedie fantastica cu Nathalie Baye. E una din cele mai picante si dinamice comedii pe care le-am vazut in ultima vreme. Eu nu rad de obicei cu hohote, dar la asta…

      Apreciază

  3. Am citit „Hunting and Gathering” 2 saptamini in urma. M-a fermecat. Abia asteptam sa i-au cartea in minca sa mai gust din textul ei. Acum citesc « Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva »

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s