Publicat în Recomandare de carte

Veronica

În noiembrie trecut, aterizam la Bruxelles cu încă un set de cărţi de citit şi recitit la minte cumpănită. Zic: de, că tot intrăm în iarnă, trebuie de avut ceva filozofic, greoi, vechi-străvechi, clasic şi bazic la îndemână şi în pat. La aerogara de la Chişinău, domnişoara de la check-in mă anunţă că am prea multe kile. Întreb cât trebuie să plătesc. Cam cat preţul de un gram de aur la kil. Renunţ cu ochii cât bliduştele. Stau cu valiza căscată în faţa lumii. Trebuie de scos ceva şi de dat mamei. Scot tigaia într-o mână, scot cu alta „Idiotul” lui Dostoievski. Le cântăresc. Stomacul şi sufletul. Mama se enervează (e bibliotecară sau ce?). Pune tigaia la loc. Îmi scoate cartea din mână şi mi-o îndeseşte în rucsac. Da de ce n-ar călători Dostoievski lângă Druţă şi griliajul de la „Bucuria”? Aşa şi a călătorit. Nimeni nu l-a mai cântărit.

Pe Dostoievski îl scot rar la lumina veiozei. Dar cu pompă mare. Coperta vişinie, groasă, terfelită inspiră respect şi ritual. Nu suportă grabă şi răsfoială superficială. Citesc rar, apăsat, cu pauze de zile sau chiar săptămâini.

Pe Druţă l-am deschis pe lună plină şi fulguială. Rareori când o carte cade atât de nimerit în tempoul poftei mele. Parcă am stat, ascunsă sub o icoană, în casa lui Onache Cărăbuş, la gura sobei, cu măligă şi curechi murat. Afară viscoleşte, Cărăbuş povesteşte. Lui îşi povesteşte. La alţii. Celor dispuşi să-l asculte. O viaţă întreagă deapănă în câteva ore. Viaţa lui şi a pământului. Şi a rădăcinilor noastre. Cele destoinice şi roditoare, nu de buruienele năpăditoare. E salvator să afli că pământul tău a fost călcat de oameni scumpi. Nu prin sânge numai, dar şi prin fapte, prin felul lor de a vedea şi descâlci lucrurile. Au trăit. Trăiesc şi eu cu senzaţia că prezentul şi viitorul  ţăranului se va conjuga încă mult-mult timp la perfectul compus…

Când am dat să întorc pagina după Să ne întoarcem însă la Onache, pentru că femeile, ca femeile. Rar cine să le intre în voie. Într-o bună zi, ce şi-a zis Onache: măi, ia să-mi dreg şi eu o…, mi-a căzut în poale o felicitare cu trandafiri. Am întors-o pe verso să văd cui era adresată. Nicicui din familia mea. Ce, bre, caută atunci în cartea mea? Cu grafie chirilică, strada Petru Zadnipru, anul? Zâmbesc. Ce destin încâlcit. Am ajuns eu s-o deschid, într-o seară cu  lună plină şi geroasă, peste 20 de ani, sub o veioză, la Bruxelles, ca să-mi dau seama că la o lecţie îndepărtată de literatură română am schimbat din greşeală cartea cu colega mea de bancă, Veronica.

Veronică dragă! Cartea ta e la mine. Trage o fugă să vezi ce cale a făcut. Habar n-am pe ce lume trăieşti, dar tare sper că eşti sănătoasă şi poate că ai devenit chirurg, aşa cum îţi doreai. Că nu degeaba mă lipeam de tine la orele de chimie. Tu te pricepeai amarnic la formule, aveai un scop în viaţă, fată serioasă… nu ca mine. Eu nici azi încă nu m-am ogoit. Dacă cumva îţi aduci aminte de vreun vis de-al meu, vechi de 20 de ani, rogu-te să mi-l destăinui. Poate l-am uitat, poate l-am căscat, l-am prăpădit pe drum. Nu c-aş sări să-l îndeplinesc, îmi pârie oasele deja, dar să am ce povesti la mucoşii de nepoţi, aşa ca Onache Cărăbuş.

***

„Un adevăr întreg, rotund, despre viața unui om e cu neputință de adunat, pentru că, oricât de multe nu am cunoaște, oricât de sincere și amănunțite ar fi spovedaniile lui, mai mult decât știm noi, și mai mult decât ne-ar putea el istorisi, rămâne neluminat de harul cuvintelor și, deci, necunoscut rămâne.”

„Mor un rând de oameni și se nasc alții, se ieftinesc multe din cele ce-au avut cândva preţ și în locul lor altele, ieftine de când lumea, ajung a se scumpi.”

„Viața, în fond, nu este nici dulce, nici amară, nici ușoară și nici grea. Viața este așa cum este, și în loc de-a te tot căzni din răsputeri ca s-o pătrunzi, s-o înțelegi, s-o îmblânzești, mult mai cu cale ar fi să le lași pe toate baltă, primind-o așa cum este. Acest gând, venit tam-nisam în puterea nopții, în singurătatea dealurior, l-a cutremurat, și în urmă lui o mare seninătate sufletească, o pace adâncă și înțeleaptă s-a lăsat peste el.”

„O chestiune curat moldovenească – pentru a nu rămânea nimănui datori, ne supăram pe cei ce ne-au făcut binele, și habar de grijă !”

‎”De sute de ani, neam de neamul lor, moldovenii își cresc copii cu o singură pravilă: să fie cuminți! Dar, Dumnezeule, ce înseamnă să tot fii cuminte?! Depinde când, cum, unde. Totdeauna nu poți fi cuminte. Dacă ai casa ta, dacă ai pământul tău, dacă ai neamul tău, și dacă tot ce ai se duce de râpă, mai poți fi cuminte?!”
(Ion Druță, Povara bunătății noastre)

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

34 de gânduri despre „Veronica

  1. Daaa! Mi-aduc aminte de stilul lui Druță – simplu, plin de regionalisme de-ale noastre, basarabene 🙂 Vara trecută m-a apucat dorul de citit, eram acasă, deschid biblioteca mamei (la mine tata și mama sunt cu biblioteca separată – tata cu o mulțime de cărți în rusă, mama ca profesoară de română cu toți clasicii români și cu cei francezi bonus 🙂 ) și pe Druță l-am luat primul – „Pomul de la răscruce”. Același stil ușor, de-o simplitate care aproape că te dezarmează – apare și întrebarea pentru ce ne chinuim să folosim atâtea neologisme când, iată, și-n cuvinte simple se spune mai frumos?

    Apreciază

    1. Același stil ușor, de-o simplitate care aproape că te dezarmează – apare și întrebarea pentru ce ne chinuim să folosim atâtea neologisme când, iată, și-n cuvinte simple se spune mai frumos?

      …si mai profund 🙂 Era o perioada cand dormeam cu dictionarul de neologisme sub perna. Acum 20 de ani. Mai desteapta nu cred ca am devenit. Viata te invata sa alegi cuvintele potrivite 🙂

      Apreciază

  2. La ce bun să dormi cu dicționarul sub cap? Noi, basarabenii, n-o să scăpăm niciodată de complexul limbii, asta e clar. Varietățile limbii române dau farmec limbajului, iar noi avem specificul nostru. Uite, cât de în regulă sună „curechi” alături de varză și „odaie” alături de cameră! Mie chiar îmi place stilul acesta, popular, simplu. Mă deranjează în schimb amestecătura de română și rusă și mai ales rusa folosită incorect.

    Apreciază

    1. La ce bun să dormi cu dicționarul sub cap?

      Scriam compuneri de iesea fum din cap si urechi. Eram in clasa cu aprofundare in l si lit. romana. Aveam o profa, Veronica :mrgreen: care scotea din noi untura 🙂 ii sunt deseori recunoscatoare. Ca de la ea am prins simtul limbii.

      Apreciază

      1. Tot imi zic sa-mi fac timp intr-o zi ca s-o descriu in detalii 🙂 Asa personaje se nasc o data la suta de ani. Serios. Am avut eu profi in viata mea, caci am schimbat o gramada de scoli, dar asa model de profesoara… sa fie sanatoasa, tare as vrea sa am ocazia s-o revad. Ce caracter! Sotia lui Tepes cred ca era mai blanda 🙂 Asa cum recitam noi opere si poezii in clasa, nu recitau actorii pe scena. Zau. Cu ea nu era de gluma. Sau inveti si faci eforturi (supraomenesti), sau …valea! Teroare la modul superlativ.

        Apreciază

      2. iata si de unde se trage acest stil al tau atat de deosebit… sa nu te lasi de scris si sa ma anunti cind publici ceva. vorbesc serios 🙂

        Apreciază

      3. 🙂 da, cred ca o sa apara cu timpul 🙂 cred ca pot spune fara ezitare ca am avut parte de profesori departe de modelul clasic.

        Apreciază

  3. sa vezi, inainte de a pleca din Moldova am incercat sa-l gasesc in librarii pe Druta sa iau cu mine si lit. moldoveneasca. si ce crezi? nu era nicaieri… asa si n-am inteles care era faza. voi mai incerca la viitoarele vizite in tara.

    ce tine de vis…. noroc de odnoklaniki ca am descoperit ca majoritatea colegelor mele de clasa care spuneau sus si tare ca vor deveni medici sau soprane, asa si au devenit. intii m-am mirat, apoi am tras concluzia ref la viata mea incilcita. cum ti-e visul, asa si viata 🙂

    Apreciază

  4. Oooo, ca sa vezi cum mi-ai amintit de serile cand eram acasa si citeam din Druta (pe atunci la tara mai era si pacostea sa se stinga lumina vreo 2-3 ore seara, offf imi stricam vederea citind la lampa 🙂 )… Dupa ce am recitit primele 3 volume de nu stiu cate ori am trecut si la volumul 4 la piesele de teatru… spre surprinderea mea mi-au placut (eram prin clasa a 8-a)… Daa, cititul da dependenta, cu cat mai devreme incepi cu atat mai mult timp te tine, deci o viata.. 🙂

    Apreciază

    1. Despre dependenta 🙂 chiar ieri se apropie fiica-mea de mine si ma intreaba: mama, da ce iti place tie cel mai mult? Zareste cartea din mainile mele: ah, da, cartile. Si pleaca 🙂

      Apreciază

      1. În anticariate și librării am văzut cărți de Druță. Și comerțul online sunt, am dat de ele.
        Să știi că în general lumea are pe aici și citește cărțile lui Druță. Avem și un var tapetat cu cărți pe pereți și sunt seri literare în care, clienții trec la microfon și citesc, recită. Prin noiembrie am fost cu colegii seara, la „una mică” (drink-ăleală), după o zi încărcată și o tânără citea în bar din „Păsăruici nezburătoare” – Ramil Portnoi iar după aceea tot o tipă tinerică din: „Cină la tovarăşul Stalin” – Ion Druță.

        Apreciază

  5. Am o poză din mai anul trecut de l acel băruleț. Poți împrumuta și acasă cărți. Poza e din mai, am fost pentru cântăreața clujeană Aminda (trupa Hazard). O parte din cărți se văd în raftul din fundalul fotografiei. Aproape toți pereții barului sunt cu cărți. Hehehehe, dacă nu ai bani de drink-ălit, duci o carte două și le lași acolo. 😆

    Apreciază

      1. Ie, îi fórte fain acolo, nițel cam piperate prețurile dá merită câte o ieșire din când în când iară de ești în formă, numá bine că te poți da-n stambă la microfon, recitând ori citind teatral. =)) În plus acolo vin cântăreți de marcă, fără tam-tam-ul concertelor open, lume puțină, stai și vorbești cu cântăreții.E o rețea de vreo 5 baruri practic, fiecare cu specificul lor, toate haioase. E supermișto atât barul cât și zona-n care se află, în centrul vechi, cu clădiri medievale și străzi pietruite.

        Apreciază

  6. Hahahaha și dacă clienților și patronului le-a plăcut prestația la microfon, poți primi câte un rând de băutură. Io pentru o poezie despre bere, am primit de la clienți 100 de Jack Daniels și 5 beri. 😆 Apoi patronul o redat poezia de mai multe ori în boxe (înregistrează lecturile tutror și le redă din când în când).
    Asta e poezia mea pentru care am băut moca:

    „Berulina

    Matusalemică-n generații, cu-n look de invidiat,
    De la sumerieni și până azi, puțin s-a schimbat.
    ‘Nveșmântată-n halbă, îți dă hormonii peste cap
    Iar spuma te atrage irezistibil nasul să-l bagi!

    Pe Google Earth de-ar fi și traficul băutorilor de bere,
    L-ar întrece pe cel rutier, din start i-ar face pulbere!
    E prezentă în ale lumii unghere și acolo mândră transpiră-n frigidere.
    Vara, iarna dar și-n această toamnă, îmi mișc shape-urile spre crâșmă cu plăcere!” 😆

    Gata povestile, la muncă! Da de se face odata ora 16 😆

    Apreciază

      1. Nó păi, ‘nainte de a compune poezioara, ó fost o bere-ngurgitată-n fizic ce s-ó aciuit în porțiunea creierului ce e responsabilă de creativitate. 😆 Toate lucrurile din jur inspiră Socriță! Stăteam acasă-n bucătărie-ntr-o faină dimineață de vară și mi-am zis că-n loc de cafea, mai bine s-ar potrivi o berulă, mai ales că era cald. Măi și priveam halba și razele soarelui ce treceau prin bere, am dat peste cap halba iar la scurt timp poezioara s-o născut! 😆

        Apreciază

  7. Apropo de cărți. Știi că fostul premier al R.M. Sturza o investit aic, la Cluj-Napoca, 20 d emilioane euro în mediul online, preluînd și un mare portal de vânzări carte (elefant.ro)?

    Apreciază

    1. poate stie Sturza ceva ce nu stiu eu :mrgreen: daca s-a apucat sa investeasca atata banarit 🙂 cu atat mai bine pentru Clujeni atunci; dar cu portalul elephant.ro, personal, sunt in relatii complicate 🙂 gasesc ca celula „prestari serviciii” inca nu e bine pusa la punct.

      Apreciază

      1. Asta aşa este, s-aşteptăm să se desăvârşească. 😀 Oricum elefant.ro, e ceva pe lângă celelate investiţii, ce au rezultate bune. O să-ţi scriu zilele viitoare dacă doreşti, exact unde şi-n ce a investit.
        Regiunea asta e atractivă pentru investiţii, s-au creat centre de afaceri deja, primează nemţii, japonezii, maghiarii şi coreenii, fiecare având centre de afaceri organizate. IT-ul merge foarte bine aici, probabil de aceea s+o fi hotărât nenea Sturza să-nvestească

        Apreciază

  8. Păi, Socriță, pe scurt, domnul Sturza e un partener apropiat al omului de afaceri român Dinu Patriciu (unul din cei mai bogați oameni de afaceri din România cu o pungă de bani de aproape 3 miliarde de dolari)
    Sturza, a băgat bani aici și-n imobiliare la scară mare (spații rezidențiale,expoziționale, pentru restaurante): Combinat bineînțeles cu Patriciu și finanțat de Fribourg Development, subsidiara românească a unui fond de investiții din Cipru. Adică s-a implicat puternic în reconversia urbarnistică a zonei din apropierea gării din Cluj-Napoca.
    Mai o pus în joc vreo 30 milioane de euro pentru achiziționarea activelor cu probleme ale unor firme. Acum, la început de an a pompat bani și-n mediul online clujean și mai vrea să cumpere acțiuni ale trusturilor de presă de aici

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s