Publicat în C'est la vie, Povestea de vineri

Uşa cu secret

Când maşina a încetinit la roşu, mă întorc spre soţ şi-l întreb :

-Ia spune cum crezi tu, care din cele 558 articole scrise de soacramică e solicitat la bis ?

-Unul scandalos, fireşte, cu draci băgaţi la introducere, miez şi coadă, care … nu ştiu… a făcut valuri ?

-Ei… asta dacă ne luăm după mentalitatea bloggerului. Noroc că am limbă lungă şi mai stau la sfat cu cititorii. Convorbiri care, nu o dată mi-au demolat convingerile cu care eram gata să mor.

-Aşadar ?

-Un text cuminte. Cel cu uşa de la dormitor.

-Ce, serios ? zâmbeşte.

După care am luat capăt de vorbă despre gospodărie, care, mă rog, e mult mai plictisitor decât textul de mai jos.

L-am scos zilele ăstea din arhivă, aşa cum am promis. Îl postez intact aş cum s-a născut la 15.02.11

P.S. Mai era să uit. Între timp am mai băgat o uşă

***

Înainte de a ne instala în apartamentulul cu miros străin, socrul mic îmi zice: “Te gândeşti bine ce vrei să schimbi şi începem reparaţia. Insist, îmi spui acum ce vrei, ca să evităm reparaţiile în fiecare vară”. Şi eu i-am spus, fără să mă gândesc prea mult. “Vreu o uşă în dormitor care dă spre balconul de la bucătărie”. Explicaţie: balconul de la bucătărie se lungeşte până sub ferestrele dormitorului.

Socrul mic a măsurat cu privirea (un pic derutată, trebuie de spus) peretele de lângă fereastră şi a răspuns cu ton calm de filozof care înfruntă viaţa cu înţelegere:

-Facă-se voia ta.

Primul lucru pe care l-au făcut muncitorii (din România) când au început lucrările a fost o bortă în perete. Atât de impresionantă mi-a părut, încât m-am speriat. Într-un fel, toţi am văzut uşi în viaţa noastră, dar nu cum şi se fac. S-a speriat vecina de sub noi, plus că am nimerit-o cu o migrenă splendidă în ziua cu pricina. S-a speriat toată casa, aşa încât la o reuniune a locatarilor, cu două luni mai târziu, socrul mic a trebuit să înfrunte priviri şi întrebări suspicioase, dar legale, în fond.

Aici deschid o paranteză importantă. La Bruxelles, într-un cartier decent, perdelele sunt strict de un alb transparent, lumea nu usucă rufe la balcon (cultivă doar flori în glastre), intrarea blocului e curată lună, se spală cu săpun lichid şi alte mărunţişuri legale şi impuse de primărie care fac fericirea şi mândria localnicilor, dar şi a gurilor căscate de turişti care se întorc acasă cu impresii pe viaţă: “Ştiţi, da iaca în Belgia…” Deci în acest context, o uşă de prisos, chiar dacă dă în curte, poate suscita mari dezbateri, costa o amendă şi alte chestii neplăcute.

-Monsieur, s-a adresat către socrul mic vecina de la parter, o femeiuşcă prea isteaţă pentru vârsta sa, cam de ce aţi avea nevoie de o uşă în odaia de lângă bucătărie?

-Madame, a fost dorinţa soţiei mele.

-Să înţeleg că soţia dvs fumează?

-Nu, madame, cel puţin nu în prezenţa mea.

-Poate suferă de vreo fobie? a intervenit în discuţie “vecina cu migrenă”.

-Nu, nu cred.

Lin şi cu umor, socrul mic a deturnat discuţia spre o problemă mult mai importantă şi actuală pentru casă, legată de plata exorbitantă pentru încălzire.

În ziua când trebuia pusă uşa în zid, lucrătorii din România, devenind între timp amici cu socrul mic i-au pus o întrebare “neaşteptată”:

-Bă, sefu’, poţi să ne explicit şi nouă, la ce serveşte uşa asta? Mai ales că între cea de la balconul bucătăriei şi asta, nu-s mai mult de treizeci de centimetri.

-Facem aşa cum vrea soţie-mea.

-Mai omule, şi dacă îţi spune nevastă-ta (basarabeanca naibii) să lungeşti balconul până la colţ şi pe partea cealaltă a zidului, tot cu capul în fântână te duci faci?

-Tot. Dar eu nu v-aş sfătui să-i sugeraţi ideea, că tot pe voi vă iau la zidit. Nu mă uit că-i luna ianuarie şi că-i frig.

Ceva mai târziu, în contextul aceleeaşi nedumeriri socrul mic le zice într-un final:

-Mai băieţi, hai să vă explic care e secretul uşii. Eu nu ştiu pentru ce îi trebuieşte soţiei mele uşa asta, dar ştiu că dacă nu o pun, apoi în următorii 10 ani am să aud : “Ah, dragule, casa noastră e minunată, nu-i aşa?! Mi-nu-na-tă! Dar dacă ERA SĂ AM O UŞĂ… ”

În plus, nu vedeţi că o vrea în dormitor, aşa? În fiecare seară soţia mea adoarme cu ochii spre ea şi se trezeşte tot cu ochii EXACT în colţul ăsta în care băgam uşa. Dacă nu era s-o pun, era să gândească în fiecare sfântă zi: “Cu ce idiot m-am măritat! Nu a fost capabil să-mi facă o uşă”. Aşadar, cu un pic de investiţie îmi cumpăr linişte şi confort psihologic pe 10 ani, cel puţin. Şi satisfacerea soţiei.

“Aţi înţeles, bre, acum?”

”Nu.”

În schimb am înţeles eu. Nu, nu încă pentru ce îmi trebuie uşa, dar hlizându-ne în seara ceea cu socrul mic asupra unui destin de uşă pe care noi l-am comandat, am realizat că bărbatul cu care împart acelaşi acoperiş m-a făcut să înţeleg cum e să fii prinţesă protejată şi scăpată din ghearele unui dragon.

Dragonul e societatea, care încearcă să se bage într-o afacere de cuplu când vede că nu îi iese o socoteală logică şi standardă. Câţi prinţi scuipă azi de la etajul patru peste ce gândeşte societatea despre apucăturile neînţelese a prinţesei sale dragi?

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

31 de gânduri despre „Uşa cu secret

  1. Ahh, ce mi-a plăcut articolul ăsta, poate chiar mai mult decât anul trecut :-).

    Socru ista mic tare-i priceput: vreau linişte şi pace apoi zdrobesc o uşă şi, cum s-ar zice, meargă nunta sănătoasă (nu ştiu cât e de populară expresia, dar o ştiu de la bunică’miu :-)).

    Apreciază

    1. D’apoi cand vine primavara sa vezi ce liniste se face in casa. Gura nu-mi aude. caci eu stau pe pragul ce da din dormitor la balcon; pe covoras, la soare, beau cafea si privesc cotofenele, sau cerul, sau muscatele… Si e pace in toata casa 🙂 Fiecare face ce-i pofteste sufletul.

      Apreciază

  2. haha – mi-am amintit cum ne intorceam seara pe stradute linistite bruxelene si șocul meu exact ăsta a fost – Waw – se vede din strada in fiecare casa, totu-i transparent la belgienii astia :)…

    Apreciază

    1. da, si eu abia astept sa vina primavara si iar sa ma plimb in mirisma de tei pe ulite si sa casc gura prin ferestre 🙂 Da sa vezi in Olanda, prin satucuri, acolo e chiar ca in buticurile de la Mall. Mergi pe drum si poti citi titlurile de carti din biblioteca salonului, sau sa vezi ce impleteste gospodina, sau ce emisiune priveste familia. Nu o data era sa-mi rup gatul, impiedicandu-ma de dale, sa sa dau cu capu-n copaci. Eu daca privesc ceva anume, si-mi place, ma deconectez copletamente de lumea reala 🙂

      Apreciază

  3. noi numai ieri discutam cu colegele cum e sa iti urmaresti vecinii (tot din BE)de vis-a vis. O colega are un vecin nudist si crede-ma ca am avut parte de tare multe detalii picante 🙂
    Noroc ca sta vecinul pe la etajul 3 ca de altfel ar fi fost ca la ‘window shopping’ 🙂

    Apreciază

    1. Eu am asa, sa iau pe rand:
      1. un cuplu de homosexuali care iau cina la aceeasi ora, cu moult tandresse 🙂

      2. o batranica burgheza nascuta intre razboaie, e clar, care… atentie; cu manichiura si proaspat iesita de la coafor s-a pornit o data sa dea cu vopsea ferestrele. Pentru ca era o sambata, am stat cu ochii atent pe ea si cu o mana pe telefon sa sun indata la 112 in caz ca… statea, Draga Doamne, cracanata, cu un picior pe pervazul de afara si altul in casa, etajul 3 (!), peste 80 de ani si cu peria in mana. Sa ma pui pe mine, ametesc si cad lata-cracanata. Vroiam s-o strig, sa ia seama, dar ma temeam sa nu tresara….Mon Dieu, ce sambata am avut. In rest sta cuminte si calca zile intregi, schimba ora la ceasul cu cuc si priveste hulubi peste fereastra. Cu expresia mareata de regina la pensie.

      3. studenti (o companie). Nu e sambata fara o cina copioasa. Se aduna toti si gatesc, discuta, danseaza.

      P.S. In localul precedent am avut o vecina Barbie, tare ii placea sa faca bai de soare nud. Era bine dotata cu silicon si aveai ce admira.

      Daca as avea mai mult timp, as sta mai mult la postul de observare :))

      Apreciază

      1. ei, ai parte de destule 🙂

        la noi nu e atat de ‘romantic’ 🙂
        in apartamentul trecut (la etajul 4) vedeam doar vecinul de vis-a-vis, era un student care toata ziua canta la ghitara si umbla cu castile pe cap. Restul sa stii ca aveau sau jaluzele sau perdele trase.
        Acum in genere nu vad pe nimeni ca si eu trag draperiile 🙂 Dar visez la o casa cu geam mare la living, mare cat peretele care sa iasa in gradina ca sa pot sa prind toata lumina de afara fara sa ma feresc de ochi curiosi 🙂

        Apreciază

      2. Dar visez la o casa cu geam mare la living, mare cat peretele care sa iasa in gradina ca sa pot sa prind toata lumina de afara fara sa ma feresc de ochi curiosi

        Lasa ca vine visul 🙂 sanatate sa fie! 😉

        Apreciază

      3. Stiu 🙂

        Doar ca am vazut deja vreo 20-25 de case/apartamente si inca nici una/unul nu a facut acel ‘click’ la ambii 🙂 Cautam mai departe. Cum ziceai si tu mai jos, detaliile sunt importante, doar avem de trait ambii in acceasi casa.

        Apreciază

      4. Asta e bine, deja aveti cu ce compara si cand o sa gasiti ce vi se potriveste o sa va bucurati nu o singura data de alegere 🙂

        Sa vezi noi prin ce sentimente trecem acum 🙂 apartamentul cela mic in care s-a nascut fata noastra (acolo unde am fost gravida si am revenit dupa nastere) e de vanzare acum 🙂 de fiecare data cand trecem cu sotul pe strada ceea (ca tot spre casa noastra duce) oftam adanc. Am vrea noi s-o cumparam, dar in viata nu poti avea chiar tot ce-ti poftesti 🙂

        Apreciază

      5. Ei, voi sunteti sentimentalisiti amandoi vad 🙂

        Cu noi e mai geru la capitotlul asta , m-as duce in apartamentul unde ‘se nascuse’ dan poate numai pentru pret 🙂
        Las’ ca aveti destul loc aici, mutati aminitirile in cel mic 😉

        ne la tema: apropo de visrusuri, v-au ocolit cumva s-au si voua nu v-au dat pace. Eu stau acasa cu doi copii bolnavi (inclusiv eu). Iin schimb am timp sa umblu pe net si sa caut casa 🙂

        Apreciază

      6. Ei, voi sunteti sentimentalisiti amandoi vad 🙂

        Apoi noi suntem tari si mari :)) dar cand e vorba de fata noastra de topim ca ciocolata pe prispa 🙂

        ne la tema: apropo de visrusuri, v-au ocolit cumva s-au si voua nu v-au dat pace. Eu stau acasa cu doi copii bolnavi (inclusiv eu). Iin schimb am timp sa umblu pe net si sa caut casa 🙂

        Cu doua saptamani in urma avea tuse cucoana mea; eu niste slabiciuni in weekendul trecut, am stat in pat. Sper sa nu se lipeasca taman acum. Mancam fructe si matinca iar o sa trecem la vitamine.
        Apoi noi va dorim dar insanatosire grabnica 🙂 Aveti grija de voi!

        Apreciază

  4. Imi amintesc de acest articol pina in cele mai mici detalii,,,atunci ,anul trecut il citisem ,am ris cu pofta la unele momente,apoi iam dat si sotului sa citeasca si iam zis sa aiba in vedere tactica si modul de abordare a unei probleme atunci cind sotia isi doreste ceva 😛 😀

    Apreciază

      1. Eu uneori ma prind la fasoane tipic barbatesti. daca ma bati la cap, apoi nimic nu fac. Din principiu 🙂 asa ca eu tot ma stradui, daca nu mi-i la gat, sa-mi caut de treaba. Iaca am o biblioteca de citit… cine s-o faca in locul meu? :mrgreen: N-am nadejde in nimeni.

        Apreciază

      2. ma gindeam acuma seara,ca daca tot ai inceput la bis sa pui cite un articol cerut de public,eu mias dori sa recitesc unul care nui in cele „De la soacra adunate”,,,nustiu cum se cheama,dar tin minte continutul care descrie cum ai mers tu sa nasti, despre puf pe urechiusele copilului…etc. …asta a fost al doilea articol citit de mine ,cind iti descoperisem blogul,si care ma determinat sa nu scap nici o postare de-a soacrei pe viitor ;), primul a fost articolul „Limba si orgazmul”,mi-ar placea si pe el sa-l recitesc,parca vad poza atasata cu o fata brunet-satena in rochie verzuie floral pe ea,stind la masa, de la acea postare ,initial crezusem ca tu esti aceea ,autoarea blogului 🙂 ce zici e posibil? sau va trebui sa astept vreo Sfinta Vinere …?

        Apreciază

  5. Ce frumos,jos palaria pentru socrul mic!Ma gandeam cum ar reactiona sotul meu daca i-as insinua ideea de a face asa o transformare in casa 🙂 De obicei initiativele lui in a face ceva sunt motivate de bocetele mele, si argumentele pro repetate de n ori :-)E cam lenes de natura, ce sa-i faci.
    Drept ca apoi, post factum, plin de mandrie isi spune: ia ce bravo sunt eu, si numai ce nu fac pentru principesa mea 🙂

    Apreciază

    1. Poate ca n-ai sa ma crezi, dar eu de lene, nu de altceva, nu prea fac aluzii. Dar daca ma intreaba sotul: asa si asa, femeie, ce vrei? apoi repede ma mobilizez 🙂 si chiar improvizez :)) la mine acasa e relax total. eu imi zic asa: daca n-am gandaci, furnici si sobolani, inseamna ca pot sa zic ca-s gospodina :mrgreen: (s-apoi noroc ca soacra e departe, mama la fel; n-are cine imi veni cu gedetul sa masoare colbul)

      Apreciază

  6. Ehhee, chiar că unul din cele mai solicitate articole. Anul trecut i-l lecturam prietenului meu, dar el, cu zâmbet de om nenorocit, îmi replică „Ce crezi cu tu ești altfel? Dacă nu-ți fac pe plac risc să trăiesc cu un papagal bosumflat și cârâitor în casă pentru tot restul vieții. Nu, merci, prefer să fac și eu uși, ferestre, lustre tot ce vrei numai să fie pace și armonie…” Desigur, tonul era unul blând și cu sub-înțelesuri. Un lucru e cert, dacă doi parteneri de cuplu nu-și satisfac reciproc mici dorințe atunci cine și cum le-ar satisface? 😀

    Apreciază

    1. E adevarat ca oamenii vin intr-un cuplu cu anumite deprinderi, gusturi, apucaturi 🙂 daca le respecti, fara „mancarimi de creieri” (pentru asta e iubirea) apoi de ce n-ar fi pace si armonie? 🙂 Diferentele sunt usor de trecut si tolerat cand exista inca respect si dragoste, daca nu… apoi e chin si necaz 🙂 cel mai tragic pentru om e cand nici macar acasa nu poate sa se relaxeze dupa stresul de peste zi.

      Apreciază

  7. „… am realizat că bărbatul cu care împart acelaşi acoperiş m-a făcut să înţeleg cum e să fii prinţesă protejată şi scăpată din ghearele unui dragon.”

    Asta mi-a adus aminte de jocul Super Mario, mai trebuia muzica aia de plastmas si niste ciuperci mari care sa dea super fortza muncitorilor romani.

    La fel, cum a observat mai multa lume, socrul mic are el gargauni in cap. Exact asa procedez si eu, in 99%, no bullshit. Chiar acum ne aflam si noi in pragul [pacat ca nu in Praga] reparatiei si cand ea zice: „Uuu… ce-mi place tonul asta cafe-latte, parca-l vad la noi in dormitor”. Ma uit la pret, inchit in sec, si dau din cap zicand ca-l luam imediat ce terminam tencuiala. Practic sunt sigur ca in dormitor n-o sa fie „tonul cafe-latte” dar intre timp ce mai apar idei, torc ca motanul pe soba.

    Apreciază

    1. Chiar acum ne aflam si noi in pragul [pacat ca nu in Praga] reparatiei si cand ea zice: “Uuu… ce-mi place tonul asta cafe-latte, parca-l vad la noi in dormitor”. Ma uit la pret, inchit in sec, si dau din cap zicand ca-l luam imediat ce terminam tencuiala. Practic sunt sigur ca in dormitor n-o sa fie “tonul cafe-latte” dar intre timp ce mai apar idei, torc ca motanul pe soba.

      Eu abia recent am inteles ca daca un cuplu trece cu succes de prima reparatie (fara scandaluri, obide ascunse, pofte nerealizate) apoi socoate ca a trecut unul din cele mai grele teste de cuplu. Norocul nostru ca suntem ambii pe acceasi lungime de unda, cam aceiasi gargauni (foarte important) si practici de fire. Extravaganta noastra „simtitoare” a fost „usa” si bucataria ros-aprins (culoarea echipei lui de fotbal si culoarea de baza a blogului meu (trecut) :mrgreen: In rest, culori clasic pastelate si accent pe rezistenta si calitate.

      E mau greu cand unul vede wc-ul strict in nuanta roz, cu fluturasi si floricele mov, iar altul e nevoit sa indure peisajul ori de cate ori trece pe acolo 🙂 ca, de, i-a facut pe plac neveste-sii.
      Deja ideea reparatiei oboseste, dar daca mai intervin variante si chestii imprevizibile… usor egoiste. Totusi e nevoie de dialog si oleaca de sensibilitate pentru intimitatea fiecaruia, caci, desi ma repet, socot ca acasa trebuie sa fie un loc de relaxare, nu de iritare. Pentru ca desi par fleacuri, culorie, formele… care nu-ti convin, vai cat pot schimba dispozitia si starea.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s