Publicat în Creatie proprie, Povestea de vineri

O lecţie de seducţie

Exerciţiu literar cu dedicaţie pentru purtătorii de roze 🙂

(M-am încălzit oleacă degetele pe frigul ăsta).

***

Îmi vine s-o pup în frunte, aşa cum făceam când era mică de tot: o fetiţă mofturoasă, cu codiţe veşnic despletite de prea mult zburdat.

– Draga mea, nu crezi că de 14 februarie era mai firesc să iai cina cu iubitul tău decât cu bătrâna ta mătuşă?
– … seducătoarea mea mătuşă, îmi rânji nepoata în nas (azi, cogemite fătălău, care s-a învăţat să pună accentele pe cuvinte şi pe pofte). Superba mea mătuşa, care de cum intră într-un local, polarizează toate privirile.
– Angelica, îi tai elanul cu o pauză, o imaginaţie fertilă n-a avantajat nicicând o femeie, doar dacă nu e scriitoare. Freamăt toată de nerăbdare ca să mă lămureşti ce te-a apucat să mă aduci în decorul acesta luxos, tocmai nimerit pentru o declaraţie înflăcărată.
– Te-am invitat pentru o discuţie…

A tăcut subit. Se lăsă o pauză grea de care am profitat ca să deschid meniul restaurantului. Am şuierat discret:
-După preţurile bucatelor intuiesc o discuţie serioasă.
E ciudat să urmăreşti cum un obraz proaspăt de 20 de ani se deformează sub povara unei emoţii puternice. Amărăciunea poate îmbătrâni chiar şi un chip pe înger. Angelica izbucni în lacrimi:
-Învaţă-mă să seduc, Sophie, te implor!

Oglinda uriaşă de pe peretele din faţă a repetat fidel nedumerirea de pe chipul meu. Mi-am desprins camelia din piept (port mereu o camelie albă la rochia de catifea neagră) am rotit-o, preţ de câteva clipe, între degete, apoi am suflat în ea ca s-o zburlesc cochet. O prind la loc. Între timp fata a reuşit să calmeze începutul unei drame cu un şerveţel aromat. O repriză pe care contam negreşit.
-Aşadar, cum îţi închipui treaba asta, ma chère ? am zâmbit. Pentru prima dată în viaţă nu ştiam să anticipez răspunsul.
Fata a surâs mulţumită, cu un licăr de triumf şi speranţă în obrajii revigoraţi. Şi-a săltat bărbia şi umerii. Înainte de a-mi răspunde şi-a rotit ochii prin sală.

„Manipulatoare mică. Oare de prin ce film a pescuit gestul? ” meditez în gând.
O linişte îmbietoare se plimba printre măsuţele cu făclii aprinse. O linişte care încurajează şoaptele şi privirile. O ambianţă care predispune la vorbe ameţite de vin şi de clarobscur, la gesturi puţin cugetate, pe care le cenzurezi la lumina crudă şi trează a zilei.

Angelica şi-a oprit privirea în dreapta mea, o privire insinstentă şi vorace. Înainte de a apuca să-i urmez traiectoria am simţit o adiere de Fahrenheit în aer. M-am încruntat pe loc. Mă indispun masculii care-l poartă. Nu e vina lor, fireşte, pur şi simplu nu suport un parfum care mă subjugă. Nu am o explicaţie ştiinţifică a fenomenului, în consecinţă, prefer să mă feresc.

-Sophie, crezi că bărbatul cela în blazer alb, cu aer singuratic şi melancolic, aşteaptă pe cineva?
Mi-am mutat privirea. Iată deci sursa parfumului tulburător. Curios individ. Cine mai poartă azi catifea ninsă? Dovadă de rafinament, cert, dar şi de îndrăzneală. O sosie extrem de reuşită a logofătului Andronic.
-Sper că nu are de aşteptat prea mult.
-Ce elegant e, a suspinat visător Angelica. Eu în locul tău aş încerca să-l seduc.
Am ofat mut.
-Nici măcar în gând…

Un tril enervant de portabil ne-a separat brutal. Am rămas singură în faţa unei făclii ce arunca umbre peste pistruii unei orchidei. Asemănarea cu o veioză minusculă m-a scos din încăpere şi m-a aruncat în lectura unei cărţi pe care a trebuit s-o abandonez la pagina 27 ca să mă înfiinţez aici.
-Îmi pare rău să vă trezesc din reverie…
Am tresărit sub farmecul unei tonalităţi de respect duios. Mi-am ridicat privirea şi am pierdut-o instant în inima unei perechi de ochii verzi ca mugurii. Rimau frumos cu frunzuliţele de roză, prinsă la butonieră.
-Probabil că greşesc, vă rog să mă scuzaţi dacă e cazul, dar am avut de curând o vagă impresie că era vorba de mine, când domnişoara mă fixa cu privirea.
-Nu greşiţi, răspund sec.
-Mi-aţi părut … cumva nemulţumită.
-Grozav.
„Logofătul” aştepta răbdător detalii.
-Am refuzat ideea, sugerată de nepoată-mea, de a vă seduce.
În verdele ochilor a prins a clocoti curiozitatea. Mă cercetă tăcut, cu un interes complicat, în care părea că se amestecau veselie, calm şi ironie stăpânită.
-Îmi permiteţi să fiu măgar?
Trag un oftat stăpânit.
-În speranţa să aud ceva inedit… Luaţi loc, să vă văd mai bine.

Mă privea o faţă delicată de un barbat trecut de treizeci, cu ochi şi buze de femeie (prea colorate, prea voluptoase). Un bărbat cu succes imediat la dame. Ce blestem!

Şi-a dus în tăcere şi fără grabă mâna la butonieră. A desprins bobocul sângeriu de trandafir.
-Sunt decis să vă fur camelia. Albul ei răcoritor şi mut mă … fascinează în mod deosebit.
Îmi întinde roza, dezvelindu-şi expres dantura impecabilă.
-… iar roşul arată mai ispititor pe un negru superb. Nu găsiţi?
Mi-am desprins tăcută camelia. În timp ce piepturile noastre făceau schimb de flori, reapăru într-un colţ de sală Angelica. Logofătul s-a aplecat brusc spre mine şoptind în ton de complice:
-Ştiu că e prea de tot, dar… dacă îi arătăm totuşi nepoatei dumneavoastră o lecţie de seducţie, într-un decor atât de potrivit, într-o zi atât de nimerită…

Răspunsul l-a citit în privirea mea. A zâmbit radios. Îmi place să am de a face cu profesionişti.

Spre bucuria şi satisfacţia Angelicăi seara s-a consumat exact în albia pe care şi-o imaginase căpşorul său de 20 de primăveri zburdalnice. Ca să nu simt povara, logofătul mi-a simplificat-o cu generozitate, aşa cum ar proceda oricare barbat cu iniţiativă, dar şi cu mult bun simţ, lucru tot atât de rar azi ca şi o roză, aleasă cu gust şi prinsă la butonieră.

Într-un moment, Angelica, hărţuită la nesfârşit de trilul portabilului, a hotărât să plece. Am rămas în doi. Fără public.
-A căzut cortina. Actorii se retrag în culise, i-am zâmbit.
-Nu am jucat niciun rol. Dimpotrivă. Am savurat fiecare clipă, iar … în unele momente eram să jur, că şi dumneavoastră simţiţi la fel.

Aerul rece al serii îmi răcorea obrajii, îmi zvânta gândurile. Înaintam cu pas grăbit spre casă, fericită că las în urma mea, în sfârşit,  un parfum ce nu mă mai poate ajunge.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

18 gânduri despre „O lecţie de seducţie

  1. Practica cea mai bună lecție și bineînțeles momentul! Bună pentru tinerei, indicată pentru tinere! Mătușii mai că nu i-o venit să-și muște buza pan’la sânge ori să-și zgârie pieptul dá o rămas cu picioarele-n realitate.
    Noá, postarea asta o clasez pe podium. Fórte fain! E mai mult decât exercițiu literar Socriță! Muza ți-a fost’n tine de ast’dată!

    Apreciază

  2. Ahh ce frumos!! 😀 E „in ton” cu sarbatoarea ce se apropie.. 😉
    Ehh nu-i departe ziua cand fiica o sa te intrebe: mama, cum l-ai sedus/ cucerit pe tata? 😀 😀 Sau cel putin pe a mea mi-o inchipui intreband, dar deocamdata suntem la varsta de bebe miorlait 😀

    Apreciază

    1. Ehh nu-i departe ziua cand fiica o sa te intrebe: mama, cum l-ai sedus/ cucerit pe tata?

      Fetele, da, cred că întreabă toate asta într-o bună zi 🙂 cum l-ai întâlnit, cum așa, cum pe dincolo…. 🙂

      Apreciază

  3. abia cand am terminat de citit mi-am dat seama ca nu sunt nicaieri ghilimele 🙂
    Frumos, felicitari!!!

    Iaca eu nu tin minte sa o fi intrebat pe maica-mea cum a ajuns sotia tatalui (partea romantica). MAi degraba cred ca nu imi va raspunde, e prea pudica, rusinoasa zii cum vrei 🙂

    Cand fusese acum la mine imi povesetise cum ii era rusine sa ma alapteze in autobuz pana nu s-a gasit o baba mai curajoasa (mai ‘cu’ minte, ca isi daduse seama de ce urla copilu) si i s-a oferit paravan. D-apoi sa imi mai povesteasca despre aventurile ei din tinere, ui, ui 🙂 nu prea mari sanse am.

    Apreciază

    1. abia cand am terminat de citit mi-am dat seama ca nu sunt nicaieri ghilimele

      in ce sens ghilimele? 🙂

      Frumos, felicitari!!!

      Merci, imi incalzesc imaginatia la foc mic 🙂

      Iaca eu nu tin minte sa o fi intrebat pe maica-mea cum a ajuns sotia tatalui (partea romantica). MAi degraba cred ca nu imi va raspunde, e prea pudica, rusinoasa zii cum vrei

      Apoi asa e generatia dinaintea noastra 🙂 rezervata. Eu am intrebat, chestionat, ispitit, batut la cap :mrgreen: E clar ca de detalii mari n-am dobandit (nu stiam cum sa pun bine intrebarile), dar in linii generale, parca totu-i clar.

      Apreciază

  4. „- Mamă, cine e bărbatul de lângă tine în poza asta – înalt, zvelt şi carismatic?
    – Poi, ăsta e tatăl tău, dragă.
    – Da!?!?! Şi atunci cine e tipul care stă cu noi – mic, chel, cu burtă şi cearcăne sub ochi?”

    E un banc decând e mâca. Orice seducţie are consecinţele ei şi schimbările fiziologice e cel mai neînsemnat lucru. Asta aşa, contemplez şi eu în glas cât se raceşte ceaiul.

    PS: Spre final aşteptam să apară Arnold Schwarzenegger în geacă neagră de piele şi după ce făcea „forfotă şi marafet” prin bodegă să-i zică Angelicăi – Asta la vista, baby. În rest e okay.

    Apreciază

    1. PS: Spre final aşteptam să apară Arnold Schwarzenegger în geacă neagră de piele şi după ce făcea “forfotă şi marafet” prin bodegă să-i zică Angelicăi – Asta la vista, baby. În rest e okay.

      Iata aici, cum s-ar zice, mi s-a blocat caseta :mrgreen: Ce inseamna fantezii de barbat si fantezii de cucoana 🙂 voi – cu muschii, noi – cu parolele 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s