Publicat în Comoara verisoarelor, Fotografii

Câteva vederi care m-au inspirat pentru cartea „Comoara verişoarelor”

V-am convins probabil  că am o imaginaţie neastâmpărată, însă e clar că nimic nu apare din nimic 🙂  Fiecare om are o arhivă vizuală personală de care se serveşte când povesteşte sau descrie unele întâmplări. Probabil că veţi fi surprinşi (cei care au citit cartea) de un anumit decalaj de culori şi forme, dar şi acest contrast poate servi pentru anumite explorări. Creaţia nu are limite. Ea poate doar să coincidă sau nu cu unele stări şi arhive vizuale ale noastre.

***

Fragmente din Comoara verişoarelor secondate de imagini 🙂

„Cât nu s-au străduit părinţii să-şi altoiască mezinul pe lângă altarul bisericii din mahală, în cinstea căreia l-au botezat, acesta, când s-a săturat de cântat psalmi pe câteva voci, a luat primul vapor spre Atena.

Dacă ar fi simţit mama soacră că mâna destinului îndrepta cârma vaporului în braţele unei moldovence, poate că era să se arunce din urma lui şi să înoate până se întâmpla o tragedie greacă. Şi era să se nască o legendă nouă lângă piatra lui Homer, acolo unde se află şi azi gospodăria ei, îndesită sub copăcei de lămâi şi rodii. Însă totul s-a petrecut neîngăduit de banal pentru o insulă grecească, pupată de zei şi blestemată de oameni.

-Ai să te întorci, dragul mamei, cum să nu te întorci? s-a gândit mama soacră cu o tristeţe mai mai profundă şi mai sărată decât Marea Egee. Ai să revii când ţi-a fi poftă de Σουντζουκάκια (chiftele în sos de roşii).”

Rodie înflorită

„Există în Marea Egee o insulă care se numeşte Chios. Grecii locali sunt gata să jure că anume pe insula lor s-a născut Homer. S-a născut, a trăit şi a ţinut conferinţe pe fârful unui munte, la aer liber, sub măslini. Piatra există şi azi. (am zâmbit).”

Piatra lui Homer

„Dar nu piatra este vedeta insulei ci… nişte copăcei misterioşi ce cresc doar în sudul insulei. Pe o fâşie misterioasă. Copăceii produc o substanţă răşinoasă, care se scurge în formă de picături tulburi de chihlimbar, numit mastic.”

Poza nu-mi aparţine (nu aveam obiectivul cu mine când eram lângă copaci, eeeh de ştiam că voi scrie o carte )

Bobiţe de mastic culese şi curăţate manual de impurităţi. Femeile din sate se adună în faţa caselor ca la şezătoare.

„Cu timpul barbatii greci au învăţat să preîntâmpine năvălirile barbare construind fortăreţe rezistente. Orăşele întregi se înalţau pe insulă, cetăţi cu pereţi groşi de vreun metru, confectionaţi din piatră de munte, pe care le-am văzut cu proprii mei ochi şi care, crede-mă, impresionează. Aveau străjeri care vegheau zi şi noapte cu ochii în largul mării. Masticul era strâns, prelucrat manual şi depozitat în încăperi special amenajate. Nici măcar aurul nu era mai păzit ca boabele de mastic.”

„Te-ai aflat vreodată singur în biserică ? Singur-singur, de capul tău, fără preot, fără creştini rătăciţi: tu, icoanele, lumânările, liniştea şi moaştele unui sfânt? Halucinantă experienţă.”

„-Unde-s şopârlele? am şoptit.
-Promite-mi că n-ai să strigi.
Oké, dau afirmativ din cap. Soţul a ridicat un deget spre tavan.”

(din păcate am făcut doar o singură poză cu şopârluţele şi ce rău îmi pare că nu le pot arăta aranjate ca la parcare)

„-Acum să coborâm în mormânt… la Isidor.
-??? Să coborâm?
-Intrarea în cavou porneşte din stanga altarului. Dacă vrei… aprind lumina. O flacără de lumânare nu e suficientă pentru a vedea mormântul.”

Sfântul Isidor

„-Mmm, ce gustoase sunt tartinele în groapă… şi cerul înstelat – o splendoare! Tu ştii, Riţă, că ultima dată când am vazut cerul înstelat atât de aproape de faţa mea a fost pe o insulă grecească, care, într-o noapte, din cauza crizei,  a fost deconectată de la sursa de electricitate. Lucru nemaipomenit până atunci. Zău că mă simţeam ca pasagerii de pe Titanic. Bucuroşi că pleacă în vacanţă… dar brusc pomenindu-se cu o nenorocire şi cu cer înstelat căzut pe cap. Şi atunci am înţeles de ce n-am văzut de mult stelele în oraş. Trebuie să ţi se întâple ceva ieşit din comun ca să-ţi ridici ochii în sus, spre nemurire şi să înţelegi cât de minuscul şi neînsemnat eşti în universul acesta. În oraş rareori avem timpul. Ş-apoi belşugul de lumină din oraşele mari îndepărtează cerul. Îi schimbă optica. Îndrăgostiţii romantici din oraş sunt mult mai departe de stele ca îndrăgostiţii de la sat. Iată ce m-a făcut să descopăr cea mai gălăgioasă criză economică din Europa. Norocul meu că i-am văzut doar partea romantică.”

„Dăruiţi muşcate, băieţi!”

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

19 gânduri despre „Câteva vederi care m-au inspirat pentru cartea „Comoara verişoarelor”

  1. 😀 Socriță, apăi imaginea aia unde stăteai cocoțată pe pietroi, ar fi ideală pentru header-u’ blogului! Cu 2-3 cuvinte-n rimă ca motto! 😀

    Doar de pe protuberanțele Mamei Naturi
    Poți arunca ancora privirii-n necuprinsuri
    Și să miroși esența lumii nealterată de nazuri

    Noá așé, am zâs! 😆

    Apreciază

    1. eu de headeri ma tem 🙂 (habar n-am ce-am sa fac cu facebook-ul ca cica e obligatoriu) prefer floricele, fluturasi si gaze de la mama natura sau caluti si iar floricele dupa cum le vezi spre stanga 🙂

      Apreciază

      1. Fii pe pace 😀 cu tehnologia asta vom ajunge să stăm în natură printre fluturași și gâze, tolăniți ca tine pe vreun bolovan, uitându-ne cu un ochi și pe facebook ori Google+ printr-una din lentilele viitorilor ochelari media iar prin cealaltă lentilă scrutând natura și având posibilitatea de a ajusta distanța ca la binoclu. 😆

        Apreciază

  2. Să nu-mi zici că te temi de șopârlițe 😆 Ia, ce fainne îs. Mama era disperată când eram mic, la un moment dat aveam vreo 10 în cameră, prin cutii, borcane. 😆

    Apreciază

      1. Acum cauți bietele șopârlițe cu zilele-n ierburile, parcurile cartierului, când eram pici dădeai de ele prin tot cartierul. Tăte dimensiunile. Tăți prietenii din cartier aveau p-acasă șopârlițe ori păianjeni 😆 Am avut și păianjeni, uite: atunci de păianjeni nu mă temeam, acum de cumva am vreun amărât de păianjen în cameră, nu dorm tătă nópté! Mă uit cu becurile aprinse la vreun film sau net și e un site cu sunete ce nu le plac păianjenilor 😆 😆 😆 Pun pariu că tu nu te temi de păianjeni. 😆

        Apreciază

  3. … „habar n-am ce-am sa fac cu facebook-ul”…

    😆 😆 Na păi, om bolunzi tăți și-om’ntreba ca femeia dintr-un articol scris de un bun prieten din copilărie și vecin de-al meu:
    “-Domnu’ profesor. Eu atat vreau sa stiu: io sunt afara sau inauntru?” 😆 😆 😆
    (Victor Apostu – http://omarlupino.wordpress.com/2012/01/24/spitalul-de-psihiatrie/ )

    😆 Cu feisbucu’ ăsta… apăi Socriță trăbé să-ți înscrii blogu’ și pe facebook dragă și pe facebrands.ro! 😆 Io l-am înscris pe ambele 😆 Sper să nu dau în mintea găinilor. 😆 ( http://www.facebrands.ro/brand/16858/Napobloghia.html , https://www.facebook.com/napobloghia ) 😆

    Conform serviciului de monitorizare a paginilor facebook din România pe primele 3 locuri ai numărului de utilizatori se clasează:
    Bucuresti – 1.052.520 utilizatori;
    Cluj-Napoca – 193.444 utilizatori;
    Timisoara – 191.665 utilizatori. 😆

    Tăte babile pensionare din blocu’ meu și al mamei au conturi pe feisbuc, ți-o spun din sursă verificată. Feisbucu’ o bătut măsu’. 😆 Colegii, colegele mei de serviciu, ce-or mărs în pensie au conturi feisbuc. 😆
    Vecina me unguróică despre care am scris și-n blogu meu ( http://napobloghia.wordpress.com/2010/02/08/vitamina-c/ ), când o primit de la fată-sa din Ungaria laptop amú-s un an, primu lucru ce m-o rugat, o fost să-i arăt cum să-și facă cont pe feisbuc. 😆
    Tanti Kis îi spun (se pronunță Chiș):
    „-Hat bune vecin Orthur! Primit de la fata laptopul! Vine la mine spune cum facem contul la ele?”
    Hahahahaha, noá, asta îi.

    Apreciază

    1. Cu feisbucu’ ăsta… apăi Socriță trăbé să-ți înscrii blogu’ și pe facebook dragă și pe facebrands.ro! Io l-am înscris pe ambele Sper să nu dau în mintea găinilor. ( http://www.facebrands.ro/brand/16858/Napobloghia.html , https://www.facebook.com/napobloghia )
      Conform serviciului de monitorizare a paginilor facebook din România pe primele 3 locuri ai numărului de utilizatori se clasează:
      Bucuresti – 1.052.520 utilizatori;
      Cluj-Napoca – 193.444 utilizatori;
      Timisoara – 191.665 utilizatori.

      Oho, zau ca n-am stiut de chestia asta 🙂
      Vad ca babetul pensionar din blocul tau e mai conectat decat Casa Alba 😆 dar pe de alta parte le inteleg, ce sa faci acasa toata ziulica?

      Apreciază

  4. pai tu cand te duci la soacar a e vacanta in sensul adevarat al cuvantului 🙂

    tare-tare frumos!

    Da ca eu in biserica nici cu lume imprejur nu ma simt prea confortabil dapoi fara 🙂 Sau indrazneala ti-a fost doborata de curiozitate?

    Apreciază

  5. pai tu cand te duci la soacar a e vacanta in sensul adevarat al cuvantului 🙂

    Exact, Nata 🙂 am noroc ca soacra-mea traieste in paradis, am pile acolo. Acum ma tem sa mor, caci alt paradis nu-mi trebuie :mrgreen:

    Sau indrazneala ti-a fost doborata de curiozitate?

    M-am gandit ca alta ocazie precis ca nu voi avea 🙂 Cine in alta parte sa-mi incredinteze cheile de la o biserica cu moastele sfinte ale patronului unei insule cu istorie milenara? eeeh.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s