Publicat în Autopsia cuplului, C'est la vie

Mai presus ca dragostea …

Într-o seară târzie de noiembrie (săptămâna trecută) mă întorceam acasă cu un trandafir alb în mână. Mâna înghețase, deși purtam mănuși de catifea neagră și horboțică cochetă. Înghețaseră și tocurile de la pantofi. Răspândeau ecouri ritmice şi explozive pe asfaltul congelat de-ți tăia auzul. Nu știu în alte regiuni din capitală, dar la Ciocana, numai te gândești să prinzi un taxi, că intră toate odată în pământ. Așa că văzându-mă într-un sfârșit tolănită pe bancheta din spate (mă muiasem ca o băbuță de zăpadă, simțeam efectiv cum mi se dezlipea nasul) a unui taxi alb ca trandafirul meu, am uitat să mă târguiesc (cum m-a învățat mama cu o zi înainte), ci doar am zis adresa, acompaniată de o suflare voinică de muci. Răceala puse ghiară pe mine.

Drumul a durat cinci minute, timp în care am auzit exclamații de strașnică admirație față de floriceaua mea înzăpezită. La capătul celei de a treia minute de osanale gratuite (așa credeam și mă minunam) îmi părea deja că flăcăul chiar nu văzuse la viața lui o damă cu un trandafir pe străzile Chișinăului, așa cum nu văzusem eu, la o adică, o damă cu girafă vie, căci numai în condiția asta eram să oftez de admirație precum o făcea taximetristul asupra mea.

Așadar, după 300 de secunde (5 minute) îl întreb nazal, ca o damă răcită ce eram, cât îi datorez. La care, „lăutarul meu”, îmi trântește un preţ, de-mi veni să fluier lung, cu ondulații, uitând că sunt o lady.

-Asta se numește jaf, omule.

Omul tace. Apoi se bâlbâie. Iar tace … omul. Strategic tace. Așteaptă căciula cu bani. Din „lăutar” simulat se prefăcu instantaneu într-un mârlan autentic. Cu cât mai adânc realizam la ce spectacol ieftin (şi scump) am asistat mă apuca greața de gât. Dar am găsit  puterea să gândesc pervers.

De plătit tot am să-i plătesc, îmi zic, e clar, dar … ce fantasm sadic stârneşte în mine, ţopârlanul … văleleu. Cu greu îmi rețineam mâinile în mănuși, căci deja le vedeam cum întorc trandafirul spre el și fac jneap! de trei ori, zugrăvindu-i cu spinii un zigzag de sânge pe obraz, în stilul lui Zorro. Mă apucase un rânjet. I-am aruncat banii și am ieşit… din păcat. În momentele turbate mi se-nvârte doar o rugăciune în minte: „Nu mă pune, Doamne, la încercare, nu fă să descopăr ce zace în mine cu adevărat! Că numai pace, moale și puhav n-a fi”.

***

-Unde ați zis, doamnă? mă iscodește a două oară conducătorul căscat de taxi, încărcând valizele în portbagaj.

-La cimitir! Cimitière d’Ixelles, vă rog.

Iar m-am lățit pe bancheta din spate. Obosită, răcită bocnă, efectiv nu puteam trage aer în nări. Abia de mai chiţcăiam. Unicul meu fantasm (obsesiv) era să mă văd acasă cu spray-ul meu magic în mâini, destupător instantaneu de nări.

Cu totul alte fantasme avea domnul nostru conducător de taxi. La vederea mea parcă i s-a deschis a două răsuflare (spre deosebire de mine). Habar n-am ce-l apucase. Căci,de obicei, și într-adevăr e un obicei (eram probabil la a șaizecea călătorie spre cimitir), nimeni din taximetrişti nu începea să parlamenteze cu mine (clientul) dacă eu nu dădeam prima semn de chef de vorbă. Presupun că au și un regulament de respectat în privința asta. Totul e corect. N-ai bun simț, ai regulament. Omul e de pe drum. Naiba știe din ce fus orar aterizează, dă-i pace să răsufle. Ei, ba nu! Ruandezul meu, proaspăt fugit din Olanda (după trei minute știam deja cum îl cheamă pe ăla micu din cei trei copii ai săi, în ce clasă e și când ultima oară a tras apa la closet) începu să facă cu mine psihanaliză pe bancheta taxiului. Când a îndrăznit să facă primul pas încălțat în viața mea personală, mi-am încrețit buzele și-i zic:

-De când stați la Bruxelles?

-De câteva luni, doamnă.

E clar, îmi zic, asta încă n-a dat peste un client circumspect şi cu migrenă. Vai de capul lui, bietul. O s-o mai ducă încă o lună, cel mult. Cu variaţiunile astea o să devină curând proaspăt fugit din Belgia. Un gând la care, m-am simțit stânjenită. Suna răutăcios, nu știu cum.

Ruandezul îi dădea bătaie mai departe ca din vuvuzelă. Din când în când îi ziceam unde să întoarcă, pe unde s-o apuce. În trăncăneala în care nu mai înceta să se vaicăre și să se victimizeze (probabil un ecou a genocidului tutsi), „ce grea e viața, doamnă, am trei copii, 10 ore de lucru pe zi, am făină, n-am slănină, am sare, n-am lumânare…” uitasem să-l întreb de ce n-are GPS. Ş-apoi, hai, ce mi-e greu să ajut omul? Ajungem mai repede, nu ?

Ajungem.

-Da bacșiș n-am meritat, doamnă? mă iscodește ruandezul chinuit de viață, cel care mi-a făcut capul dubală și cel cărui i-am arătat eu drumul spre casă.

Am schițat un zâmbet condescendent şi am ieşit din taxi.

Ghiciți ce a urmat?

Gestul meu de a nu-i fi răsplătit meritele l-a ofuscat într-atât că nici nu s-a urnit din mașină ca să-mi deschidă portbagajul. Mi-am scos singură valizele (premieră absolută, vă jur, de când sunt în Belgia n-am ridicat o valiză) și-mi venea să mă înșir de râs peste kilogramele proaspăt aterizate din Moldova. Ruandezul mă învăța minte, adică. Și-a băgat în fund, toată atenția lui față de umila mea persoană, și mi-a declarat greva tăcerii. E clar că n-am avut parte de nici măcar de un jalnic „au revoir”.

Nu, îmi zic, rânjind, asta n-o să țină nici măcar o lună. La următoare ieșire de genul ăsta, o să fie reclamat cu dobe și fanfare, de vreo madame în acută stare de pms. Ăsta avuse strașnic noroc de faza mea lunară lină și cristalină.

Din fericire pentru mine, aceste două întâmplări recente reprezintă doar niște excepții pitorești, pentru că, în general, am noroc la oameni. Dar dacă zăbovesc un pic la ele, încep să pricep unele fenomene. Care pot fi consecințele situațiilor de acest gen în viața oamenilor în care excepțiile mele fac parte din rutina lor? Triste, nu?

Pentru că orice altă femeie în locul meu, o dată viitoare, la admirația (poate sinceră) șoferului exprimată față de floarea din mâini, n-o să mai vrea să participle la o discuție amabilă, ci, aducându-și aminte cât a costat-o naivitatea sa ultima dată, se va zbârci și se va îndârji:

-Gura, băiete ! lasă parolele și vezi la drum acolo ca să mergi drept.

Pentru că orice altă femeie în locul meu, o dată viitoare, când va întâlni un ruandez cu poftă de vorbă ( poate sinceră) despre copii săi, îi va tăia vorba pe loc cu fermitate:

-Cher monsieur, per favore, fă-ți meseria în tăcere. Şi bagă GPS-ul în priză. Dacă n-ai, e problema ta.

N-ați auzit frazele de tipul ăsta în viața voastră? după care exclamați cu tristețe și indignare: Ce i-am făcut, dom’le? Nu, zău, ce oameni sălbatici! Ce țară de boturi acre!

Dramatic cerc vicios se conturează… atunci când oamenii nu mai au motive să aibă încredere unii în alții. Când bunăvoinţa spontană se preschimbă în prudenţă acră/obsesivă/maladivă/sălbatică. Când se uită mai atent unul la altul numai pentru un ban în plus.

Mă aflam la București când îi spuneam soțului prin telefon : „Așa cum sunt căscată, era să mă fac jefuită de ’sprezece ori, dar am dat de oameni de treabă. Știi, sentimentul că mai poți avea încredere în oameni e ceva miraculos. Viața capătă sens. La vita e bella; la vita e amore.”

Dar azi îmi vine să acopăr vorba lui Preda, dacă dragoste nu e, nimic nu e, cu vorba lui Grigore din spectacolul «Pomul vieții». O vorbă răcnită, răstită, urlată de durere: Mai presus ca dragostea este OMENIA !

Pentru că dragostea în secolul numeric… khm… cam se trece după câteva like-uri și un kokkino triandafullo. Iar dacă în urma ei nu mai e loc de omenie…

Bărbații devin porci.

Femeile curve.

N’est-ce pas ?

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

15 gânduri despre „Mai presus ca dragostea …

  1. Barbatii devin porci, femeile curve,,,,,din pacate e adevarat,,,,valorile de alta data nnu le mai pretuim si uitam ca exista si Omenia ,uneori…:)))
    p.s. Trandafirul cel alb inghetat,nu avea si margini bordo ? 🙂

    Apreciază

      1. 😀 si a mea mama ofta cind veneam acasa cu flori,si nu stia de la cine sunt,se aseza pe scaun si astepta sa povestesc toata istoria „florilor”

        Apreciază

  2. Cat e de delicata chestia asta cu omenia….pentru ca fiecare are standartele sale… si acelasi taxist care ti sa vaicarat ca o muiere si ti-a facut capul doba pe gratis, ar putea spune exact ca tine: n-are omenie femeia ceea (adica tu) si o invat minte….si cum iesium din cercul asta???…incerc dar nu reusesc nicidecum sa gasesc un echilibru…. exact ca tine compar mentalitatile: cea cu care m-am deprins in Italia si cea moldoveneasca si intru in depresie, zau… mai toti stau cu cuvantul omenie pe buze, dar de fapt se comporta ca niste barbari…mai ales cei care la tot pasul invoca acest cuvant, cat n-ar parea de paradoxal.

    Apreciază

  3. E delicata, ai dreptate 🙂 Posibil ca si el crede ca eu n-am omenie ca nu i-am dat ceea ce astepta de la mine 🙂 n-au avut efect asupra mea miorlaielile lui despre viata grea. Imi pare rau pentru el ca il asteapta probleme si mai mari pentru un astfel de comportament. Manipularea curata este penalizata, mai devreme sau mai tarziu… (in Belgia mai devreme decat in Moldova)

    Apreciază

  4. Am ajuns si eu la concluzia ca oamenii saraci (atat financiar cat si spiritual) vorbesc doar despre bani motivul pentru care nu ar trebui sa intri in vorba cu dansii. E si clar ca „boturile acre” nu au ce discuta cu asa specimene, nici nu e de mirare.
    La cat de amarati erau ambii taxisti nu-ti provoaca decat dispret si mila.

    Apreciază

  5. 😆
    Apăi Socriță, rwandezului trebuia să-i ceri răspicat reducere pentru faptul că i-ai fost GPS! Ia, așa, din când în când descoperă, dă frâu liber la ce zace-n tine, măcar te clarifici și cu divinitatea. 😆
    Prin Ciocana, data viitoare, în loc de trandafir, poartă-n mânuțe un bătător de carne dar ambalat ca de la magazin. Când urci în taxi. îl descoperi așa, puțin… 😆
    Las’că ți-au plăcut experiențele astea,să nu-mi spui că nu e așa.
    Eh, mai presus ca dragostea e omenia precum floarea de colț față de păpădii.

    Apreciază

    1. Cu toporul e clar 🙂 nimeni nu ofteaza de admiratie asupra lui 😆 dar si floarea, corect manipulata, poate aduce prejudicii. Se poate de scos ochii sau de zgaraiat, caci aveam un trandafir voinic, cu tulpina vanjoasa 🙂 variante sunt multe, dar nu mai miroase atunci a omenie.

      Apreciază

      1. 😆 O floare controversată 😆 Când eram mic, pur și simplu le uram. Mă punea bunica s-o ajut când făcea dulceață de trandafiri iar când le culegeam era o tortură pentru mine. 😆 😆 Mă temeam de spini ca de Bau-Bau. 😆 Eram pici și demulte ori apoi la bunica mă tăzbunam când vedeam trandafiri în vreo vază turnând sare în apă. 😆 😆 Și acum mă uit uneori la trandafiri involuntar așa: chiorâș, urât, cu ură parcă. .lol: 😆

        Apreciază

  6. Fiecare experienţă te lasă pe moment nedumerită şi reacţionezi în funcţie de cum îţi „respiră” sufleţelul în acea clipă.

    Îmi amintesc de primele mele experienţe cu taxi-ul prin Bucureşti când şoferii porneau aparatul şi erau dornici să îmi facă „turul oraşului”. Bineînţeles că amabilitatea făţarnică şi exagerată avea să mă coste pe mine. Norocul meu era că eu ştiam exact cum ar trebui să arate traseul din A în B şi la replica „De ce nu aţi luat-o la dreapta?”, nenea şoferii nu mai zâmbeau şi înţelegeau direct că avându-mă pasageră nu o să ia bani în plus.

    Părinţii m-au învăţat să îi tratez pe cei din jur aşa cum aş vrea eu să fiu tratată. Ori amabilitatea, diplomaţia şi bunul simţ sunt calităţi necesare în viaţa de zi cu zi şi, mai ales, atunci când prestezi un serviciu.

    Cu siguranţă taximetristul din Belgia o să fie taxat pentru comportamentul său mai devreme (decât mai târziu) şi, eventual, chiar demis. Asta diferit despre Chişinău unde cel mai probabil o să demisioneze taximetristul înainte de a se plânge vreun client.

    Iaca inspiraţie la ore turbate :-D!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s