Publicat în Recomandare de carte

Frumoasele străine

Am un sistem infailibil de alegere a cărţilor în librărie: reperez coperta, numele autorului… după care numai urmează gestul hotărâtor, deschid o pagină la întâmplare şi citesc o frază. Circa 7 secunde îmi trebuiesc ca să mă decid o iau sau nu. Preţul nu intră în socotelile mele nicidecum. Nu mi-am regretat alegerile niciodată.

Fraza care m-a determitat să cumpăr cartea lui Mircea Cărtărescu „Frumoasele străine” a fost reperată întâplător la pagina 15: În lumea literară nu contează ce eşti sau ce faci, ci felul în care apari în ochii altora. (continuare o puteţi citi mai jos…ş-apoi în carte).

În noaptea din 14 spre 15 noiembrie, am avut parte de o lectură delicioasă în lumina legănată de veioză din trenul Bucureşti-Chişinău. Am revăzut cartea (cam dosită de ochii cumpărătorului) şi în librăria din centru de la Chişinău, şi m-am bucurat că pot s-o recomand (şi) celor care n-au drum spre Bucureşti.

Fragmente din carte găsiţi mai jos 🙂 Cred că veţi avea parte de multe surprize dacă citiţi cartea. Stilul său mă duce cumva cu gândul la ironia delicată şi superbă a lui Anna Gavalda.

***

„Mediocrii sunt mari câștigători la capitolul imagine. Dacă auzi despre un scriitor numai lucruri bune, dacă vezi că e iubit de toți ca un frate, poți fi sigur că de el nu-i e frică nimănui, că fiecăruia îi dă mâna să fie generos cu el, pentru că oricum nu contează. Confrații nu-și permit niciodată să-i laude pe cei mai buni decât ei, sau măcar pe egali. De aceea, cum trebuie să și lauzi, nu doar să înjuri, ca să nu-ți pierzi credibilitatea, cei lăudați sunt aleși cu mare grijă dintre inofensivi, dintre blânzii fabricanți de «sofisticate spârcâieli lingvistice», cum spunea Salinger, pe când cei cu adevărat buni sunt înconjurați de  faimosul cordon sanitar: fie că nu se vorbește deloc despre ei, fie că se vorbește mult, dar în spate (că, vorba ăluia: eu sunt om dintr-o bucată, ce am de spus spun în spate), fie sunt supuși – ca să le mai iasă fumurile din cap- unui tir îndârjit de sudălmi.”

***

„Tzouika, sarmalutze cu mamaligutza, kalushari, le flûte-de-Pan, les haïdouks – ce-aveau toate astea de-a face cu mine? De ce trebuia mereu, sub numele de specific național, să ne exhibăm fără jenă organele atavice ale unui trecut ciobănesc? De ce trebuia mereu să trăim schizofrenia asta : pe de o parte vrem să arătăm că suntem oameni moderni, perfect europeni,  iar pe de altă parte le spunem că farmecul și specificul nostru e că am rămas ciobani primitivi, travestiți în blugi de la Diesel și cămăși de la Tommy Hilfiger, parfumați cu Fahrenheit ca să nu se simtă mirosul de stână. Cred că francezul mediu, cel care ne-a întrebat la fiecare întâlnire dacă folosim și noi telefoane mobile și dacă avem în România librării, își imaginează că ne dăm jos la graniță cămeşoaia și ițarii, ne îngropăm în pământ straiță cu mamaligutza și cașul aferente și ne-nfăţişăm lor proaspăt bărbieriți, doar-doar i-om păcăli că suntem oameni ca și ei, și nu subiecte de etnologie și folclor. Ei, săracii, n-ai nicio vină: așa ne-am prezentat ca nație în străinătate de o sută de ani încoace: săltând în ritm de hop-șa-șa. Și-atunci, cum să creadă ei că romanele noastre sunt tot literatură modernă ca ale lor, că artele noastre vorbesc tot despre condiția umană, că filmul nostru este film, și nu vicleim de Crăciun?”

***

„De obicei, lucrurile stau cam așa în privința asta: un autor scrie excelent cât timp e prieten cu cineva. Când se ceartă cu el, începe subit să scrie prost. Dacă se reîmpacă, să vezi minune că scrie iar grozav, ba chiar mai bine ca înainte ! Așa că veți auzi mereu voci care laudă cărțile mele de până la un anumit moment, și deplâng apoi decăderea mea de acum.”

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

7 gânduri despre „Frumoasele străine

      1. Aaaa, librăriile deci. 😆 😆 Îți plac și-ai golit portofelul. 😀 Așa pățesc și eu. Trag un coniac făcându-mi planul de zbor asupra căror librării să le trec pragul apoi mă-nvârt prin librărie, citesc, aleg o carte apoi alta, mai povestesc cu cunoscuții (imposibil să nu dau de vreunul) și când ies constat că m-am ușurat de bani la greu iar socoteala de acasă nu s-o potrivit cu cea din librărie. 😆 Al drek de scumpe-s cărțile din păcate.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s