Publicat în Fotografii

Amprente sentimentale

Am apăsat pe „publică” la 4.24. Ies din casă şi din online pe o perioadă de timp. Când călătoresc nu obişnuiesc să trag cu ochiul prin ferestre virtuale. Toată energia mea e pentru drum, ambianţă, valize, pasageri, ore, clipe, nouri…

Nouri… Azi, 11.11.11, la ora 11. 11, voi zbura de-asupra României. Cu o carte veche în braţe. „La troisième jeunesse de Madame Prune”, de Pierre Loti.

O carte cu istorie. Cei care au ţinut-o în mână până la mine, nici măcar nu auziseră de avioane. Nu mai zic de autor. Care poate ar fi avut o vagă idee despre internet numai dacă ar fi citit povestea cu vrăjitoarea răutăcioasă care-şi urmărea victimele de la distanţă într-un glob de cristal.

Scriam cândva că mă simt bine în civilizaţia numerică, dar tot mai cad în patima parfumurilor de demult, cautând refugii în lucruri şi idei vechi cu iz de patchouli. Norocul sau nenorocul meu e că trăiesc într-un oraş care mă predispune la căutări. Îmi trebuiesc doar 15 minute ca să ajung să-mi trec degetul peste un scris de cerneală, uscat de aproape un secol. Un secol. Asta nu ţi-e o vară fără internet…

Am în posesia mea vederi trimise prin poştă înainte ca străbuneii mei să se fi cunoscut. Dacă stai şi te gândeşti atent… e zguduitor. Şi cu atât mai ispititor.

Am încercat să-mi închipui cum arătau posesorii degetelor care scriau rândurile din cărţile poştale de mai jos (expun doar câteva). Le tremura răsuflarea asupra călimării? Cât de tare începea să bată inima celui/celei care aştepta de luni de zile o parolă scrisă? Unde le-au păstrat? Câte nopţi de dor le-a căutat sub pernă ca să le recitească? Cel puţin mulţi le-au păstrat cu grijă până au ajuns la … mine. Acesta e destinul lor acum. În mâinile mele. Ciudată senzaţie. Fii tu ţăran cu carte ori boier la curte, sentimentele care ţi-au aparţinut cândva, poate că mai de preţ ca un castel întreg, vibrând peste o carte poştală, vor ajunge cu timpul fie la foc, fie… la … nu ştiu cum se numesc oamenii ca mine.

Eu demult nu mai cer nimic de la Dumnezeu, în afară de sănătate, dar alegând din sute de cărţi poştale m-am prins la o rugăciune de adolescentă. Naiv, dar arzător. Dă-mi, Doamne, măcar o cartelă de dragoste, una… şi mă duc…jur 🙂

Greu. Tare greu am dat peste una. Şi atât de pudică, că m-am înduioşat. O strofă din A. de Musset pentru Mlle Rose Cobaux. 10/10/1928, plus o semnătură sumară, un pic nervoasă.

Je donnerais ma vie,

Pour avoir ton sourire

Pour te dire je t’aime

Et te l’entendre dire.

Cartela următoare e semnată în 1899. Ăsta cu ştampila a avut umor.

O altă cartelă, cu conţinut nostim m-a făcut să zambesc. Ceva din seria umor de familie.

Draga mea verișoară,

Îți mulțumesc din toată inima pentru urările de aniversare, îi mulțumesc mult unchiului și tantei pentru surprizele anunțate, dar, zău, nu merita să mă alintați atât; pentru că, ieri, bunăoară, acurat în ziua în care am împlinit 5 ani, m-am purtat rău și am ieșit din cuvântul mămicăi de câteva ori. În fine, promit să mă corijez. Degrabă vin la Bruxelles… însă într-o lună și jumate iar plec în vacanță. Va trece repede ! Așadar, dragă Eveline, fii cuminte și ascultătoare, ascultă povața unui june rezonabil ce am devenit, de când am împlinit 5 primăveri.

Sărutări taticului tău, mămicăi tale, lui Bobrus și Jacques.

Fetiță la fereastră 🙂

Suvenir de la Bruxelles

Fata cu motanul (Mirciulică :mrgreen:)

O privire din secolul trecut

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

10 gânduri despre „Amprente sentimentale

  1. Apreciez foarte mult acest hobby…
    Dintotdeauna lucrurile care au avut o alta viata înainte sa le ating ma duc cu gândul la cei care au contactat cu ele mai înainte…și aici imaginația începe a zburda :))
    În copilărie podul bunicii era o adevărată sursa de comori și de imaginație 😀
    zilnice și caiete cu compuneri ale mătușilor, o geanta de piele care a fost a strabuneilor (ca la doctori, pe care de fapt și o foloseam în jocurile de-a doctorul 😉 ), rochii de-a bunicii de când era fata – o bogăție adevărată…
    numai ca mama nu prea era încântată de aceasta pasiune a mea fata de „istorie” 🙂
    recent am avut fericita ocazie sa stau la sfat cu „istoria” – o doamna născută înainte de revoluția rusa din 1917 în St.Petersburg într-o familie de intelectuali universitari și care au emigrat din motive politice în Praga unde a rămas până acum…Doamna este o adevărată enciclopedie, cu ținută și demnitate impecabile…
    păcat ca în tumultul vieții nu acordam destul timp generației de la care avem ce învăța, mai cu seama – ințelepciunea vieții.
    p.s. place mult background-ul cu motive tradiționale, este deosebit și inspirat!

    Apreciază

    1. recent am avut fericita ocazie sa stau la sfat cu “istoria” – o doamna născută înainte de revoluția rusa din 1917 în St.Petersburg într-o familie de intelectuali universitari și care au emigrat din motive politice în Praga unde a rămas până acum…Doamna este o adevărată enciclopedie, cu ținută și demnitate impecabile…

      🙂 eu tot am inceput a aprecia discutiile cu oamenii in varsta, chiar foarte in varsta 😉 pacat ca abia acum.

      Apreciază

  2. Frumoase rânduri ca exprimare și scris. Alte vremuri.
    Acum tot timpul călărim pe calculatoare, tropăind cu degetele pe taste. Chiar cam să scriu câteva rânduri de mână, să vedem de mai pot. 😆 Bună idee, următoarea postare-n blog, am s-o scriu de mână 😆

    Apreciază

      1. Hehehe, la ora 11 și 11’n avion,
        De pe locu’ 11C, dintre nori.
        Ehee, ce știți voi?
        Socrița fluierat-a de unșpé ori,
        Să salute mândră Clujul din zbor! 😆

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s