Publicat în Comoara verisoarelor

Comoara verișoarelor (III)

Despre roman

Partea I

Partea II

Lectură plăcută 🙂

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

44 de gânduri despre „Comoara verișoarelor (III)

  1. Merci mult pentru aceste povestioare, care mie îmi sunt deosebit de dragi, deoarece am avut şi eu o copilărie frumoasă într-un sat de pe malurile Nistrului (noi ii ziceam Nestru). Cu părere de rău, eu nu am avut parte de o copilărie atît de tumultoasă ca a ta. Acum îmi pare rău că am fost atît de cuminţică şi de corectă în toate, nu permiteam nimănui să vorbească urît sau vulgar în prezenţa mea,am şi un „păcat” la activ. Într-o zi, auzind-o pe o fetiţă din clasa paralelă vorbind buruenos în prezenţa mea, i-am zis că voi scrie despre ea la gazetă (tînărul leninist, l-ai apucat?). Cel mai interesant că a acţionat… Să stii că acum nu mă prea mîndresc cu această ispravă…
    Dar fac şi eu progrese, datorită ţie, acum nu le mai fac observaţie copiilor mei (care şi-au petrecut şi ei vacanţele pe malul Nestrului)atunci cînd spun „mîca” şi „bîtu” în loc de bunica şi bunicu…
    PS. În biblioteca mamei tale pot fi găsite cărţile ROB?

    Apreciază

    1. (noi ii ziceam Nestru)

      Si mâca mea zicea la fel, Nestru. Cred ca „e” l-a pastrat de la ucraineni, de la Dnestr 🙂 Amintirile despre ea abia incep…

      Acum îmi pare rău că am fost atît de cuminţică şi de corectă în toate, nu permiteam nimănui să vorbească urît sau vulgar în prezenţa mea,am şi un “păcat” la activ.

      Cumintenia unui copil mai depinde si de temperament, cel putin, parintii tai cred ca au avut mai putina bataie de cap 🙂 sora mea a fost excesiv de cuminte, in comparatie cu mine 🙂

      Într-o zi, auzind-o pe o fetiţă din clasa paralelă vorbind buruenos în prezenţa mea, i-am zis că voi scrie despre ea la gazetă (tînărul leninist, l-ai apucat?). Cel mai interesant că a acţionat… Să stii că acum nu mă prea mîndresc cu această ispravă…

      Asa au fost timpurile, regimul. Asa ne invatau la scoala. S-apoi e vorba de o particularitate a varstei. Copii sunt uneori duri intre ei. Asa ca n-ai pentru ce sa-ti faci reprosuri 🙂 Trece.

      PS. În biblioteca mamei tale pot fi găsite cărţile ROB?

      Nu, dar mi-ai dat o idee 🙂

      Apreciază

      1. daca tot merge vorba de timpuri sovietice, in fiecare an nu stiu de unde si nu stiu cum da memoria mea imi aduce aminte ca pe 4 noiembrie am fost primita in pioneri 🙂

        Apreciază

      2. Felicitari! :))))) daca tot am ajuns cu vorba la 4 noiembrie, azi trebuie sa-l sun pe taica-meu :)) o sa apara si el in text mai tarziu datorita prenumelui primit la aniversare :))

        Apreciază

      3. Pana acum crezusem ca nu mai frati surori, nu ai mentionat nici o data de ea, cel putin din cele citite (da parca am citit tot ce se putea de citit). O sa apara si ea prin orticolele tale (eu is tare curioasa )? 😀

        De fiece data cand trec pe langa vre-un cimitir imi aduc aminte de tine 😀 insa de cimitire am frica. Casa bunicilor era a 2 de la cimitir si noi copii cuminti seara ieseam in drum si ne jucam, cand se innopta baietii mai mari adica „cavalerii” ne povesteau istorioare sa nu zic nebunii despre cimitir asa ca de atunci noaptea cand treceam pe linga cimitir alergam de-mi scanteiau talpile. Asa ca la cimitir ma duc numai cand e nevoie.

        Apreciază

      4. Pana acum crezusem ca nu mai frati surori, nu ai mentionat nici o data de ea, cel putin din cele citite (da parca am citit tot ce se putea de citit). O sa apara si ea prin orticolele tale (eu is tare curioasa )?

        Pai, inca n-am avut ocazia 🙂 s-apoi inainte de a o mentiona in vreun text trebuie de intrebat daca e de acord 🙂

        Apreciază

      5. „Pai, inca n-am avut ocazia :)”. Sa presupun ca te cred. Ok, acordul ei trebuie sa-l ai, aici ai dreptate. Cel putin stim ca e cuminte :), e mai mare sau mai mica? mai mult nu te intreb 🙂

        Apreciază

      6. Cand umblam eu cu halaica de copii cautand paine cu zahar prin gospodarii straine, mama spala pelinci… asadar cand eram prin clasa intai, sora-mea abia se nascuse 🙂 de aici concludem ca e mai mica 🙂 Mai tarziu, in roman, o sa intalniti un pasaj mic despre ea. (Apropo, ea a citit deja toata cartea si mi-a rectificat niste fraze, pasaje, expresii)

        Apreciază

      7. DD. cartile ROB le poti gasi la bibioteca maramures din chisinau, undeva pe str grenoble, daca nu gresesc. nu sunt toate cartile ei, dar este ‘cianura pt un suras’, ‘al cincilea as’ …de asemenea si in format electronic gasesti aici http://www.cartidownload.ro/cauta.php?carte_online=rodica_ojog_brasoveanu&cauta=Cauta,…la fel e una din preferatele mele…dupa ce citisem tot ce am gasit de aghata christie…nu imi venea sa cred ca am descoperit o aghata de a noastra 🙂

        ahh…mi-ai rascolit amintirile..si eu is de prin partile sorocii, la vreo 16 km…tot pe malul nistrului…la noi oamenii se specializau pe cresterea rosiilor, vandutul rasadului la piata…oh…am invatat sa rup si „puii” la rosii…stii despre aceasta indeletnicire?..,bineinteles, asta s-a intimplat dupa ce rupeam tulpina principala a rosiei ca ramanea biata de ea rupta pe jumatate…si ca sa ascund fapta, o sadeam la loc in pamant (caval) credeam ca va prinde radacini :))))))) ….
        si de paine cu zahar…doamne…direct in galeata cu apa, si apoi tot direct din galeata beam apa..:))) doamne, cate amintiri…acum, nu as putea manca paine cu zahar…mai pisam miez de nuca si cu zahar, intr-o cana, si tot mancam, cu toata mahala ..:)…
        dar cel mai mult, stii ce amintire mi-a rascolit sufletul? acel „nu saga”…e vorba tatalui meu…nu sunt in tara…si uneori imi este dor de unele cuvinte, care sunt folosite doar la noi…

        Apreciază

      8. dar cel mai mult, stii ce amintire mi-a rascolit sufletul? acel “nu saga”…e vorba tatalui meu…nu sunt in tara…si uneori imi este dor de unele cuvinte, care sunt folosite doar la noi…

        Cand redactam textul, vroiam sa-l tai, cuvantul adica 🙂 ca parca nu-mi placea cum se incadra in context. Apoi, zic, il las. La urma urmei, unul din obiectivele mele cu cartea asta e sa redau atmosfera de demult, sa reinvii cuvintele vechi, taranesti, spontane, din copilarie, vorba specifica de la nord (si nu doar) in care imi vorbea bunica. Ai sa mai intalnesti vorbe din astea vechi, pe cale de disparitie in civilizatia numerica. Eu cand le folosesc, parca ma intorc in copilarie, in confortul cela psihologic, fara griji, stres, fax, telefon portabil, internet, viteza… intr-o lume care a ramas doar in amintirile mele personale, la cimitir, si, in linii mari, in paginile manualelor de istorie.

        Apreciază

  2. Sa inteleg ca ai plecat sa cauti scrisoarea strabunelului tau? Sunt curioasa sa aflu istorioara mai departe, de parca ar fi un serial pe care-l astepti cu sufletul la gura sa afli cum se dezvolta poveste.

    p.s. iti doresc o sedere placuta in Moldova. Ochelarii roz i-ai cumparat? 😀

    Apreciază

    1. da, m-am pornit sa caut lada si scrisoarea…ce coincidenta cu plecarea mea in MD pe bune. Sunt ele chiar multe. Incep sa ma tem 🙂 parca-mi scriu propriu destin. aiuresc 🙂

      merci. ochelari roz nu mi-am cumparat :mrgreen: dar am sa beau in fiecare zi infuzie de Talpa gâştei in loc de apa :)) ca sa-mi pastrez aerul zen pe parcursul intregului sejur

      Apreciază

  3. Taare Interesant ce idee ţi-a venit …
    Pe mine mă interesează cărţile „adevărate” şi nu cele „virtuale”.
    Recunosc că de la un timp mă cam dezobişnuisem (cred că mulţi au această problemă, Internetul, bată-l vina) să citesc cărţi adevărate, dar acum mă bucur de plăcerea de a citi pe-adevăratealea…
    Pentru cei care vor să reînceapă să citească pe adevăratelea le recomand să încerce cu o carte de a ROB. Rezultat garantat…

    Apreciază

    1. Taare Interesant ce idee ţi-a venit …

      Am comandat trei exemplare de un soi de „biografie” a lui ROB 🙂
      http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-86421-2-4/Madalina-Ojog-Pascu__A-fost-Agatha-Christie-a-Romaniei-Rodica-Ojog-Brasoveanu

      Poate reusesc sa le aduc la Chisinau, impreuna cu alte cateva carti 🙂
      Eu am vreo 50 procente din toata colectia lui ROB pe hartie. Sper sa dobandesc in varianta tiparita si cea mai indragita carte a autoarei (a recunosut-o ea insasi) „Cutia cu nasturi” 🙂

      Apreciază

  4. Faza cu cimitirul mi-a plăcut cel mai mult și anume atunci când prioritatea o aveau cei morți, apoi cei bătrâni :), cică: „să mă suni, când îmi vine rândul”.
    Eu mă duceam vara cu cățelul meu în cimitir, îmi plăcea foarte mult cum adulmeca el fiecare mormânt. Erau morminte la care nu se reținea nici măcar 2-3 sec. La unele stătea preț de câteva minute. Interesanta îmi părea „atitudinea” lui. Mă punea pe gânduri.
    Mulțumesc pentru istorisiri. Le citesc cu atâta drag ;).

    Apreciază

    1. Noi glumim des cu sotul la tema asta, dar odata chiar ne-am ciondanit usurel(fapt rar). Nu puteam ajunge la un consensus cu privire la ceremonia de funeralii (a noastra). Doi nebuni si jumatate :))

      Erau morminte la care nu se reținea nici măcar 2-3 sec. La unele stătea preț de câteva minute. Interesanta îmi părea “atitudinea” lui. Mă punea pe gânduri.

      Si pe mine m-ar fi pus 🙂 Cimitirul pentru mine reprezinta o imparatie aparte. Orice detaliu ma ispiteste si inspira. De fotografiile defunctilor in general tac :)) iau trasaturile fetei, anii, forma mormantului si iti compun o poveste cazi lat pe spate 🙂 La unul din mormintele cele doua din text (din sat) m-am pornit la miezul noptii odata. Am pus flori si m-am intors acasa. Ca un strigoi.

      Ma bucur ca-ti place 🙂

      Apreciază

      1. Cred că ar fi o idee bună 🙂 să ne vorbești exclusiv celor care i-ar interesa despre cazul ăsta cu cimitirul, și anume ce mi-ai zis mai sus: trăsaturile feței, forma momântului, vreau să cad lată pe spate :D. De fapt, am atras și eu atenția la asta și câteodată mă lua groaza. E o întreagă poveste, cu atâtea deducții, presupuneri, etc, etc.

        Apreciază

      2. Postul viitor am sa-l dedic mortilor, dar nu de la cimitir 😉 Habar n-am unde-s ingropati, dar imaginatia mi-au intrigat-o strasnic. Chiar ma intreb daca mai exista habauci ca mine „in cautare de copite de cai morti”, cum zice vorba veche 🙂

        Apreciază

      1. Bine Alteță, plimbare plăcută vă doresc. 🙂 Aștept cu plecăciuni dedicația.
        Noah aici, acum îi o ceață rece de-ți-ntră și-n gene. Brrrr. Fă poze-n plimbare de spui că-i splendidă toamna-n respirație! 🙂

        Apreciază

    1. Merci. Ia de ascultati melodia de mai jos, in calitate de dedicatiune muzicala :mrgreen:. „Cantecul acesta si refrenul lui, e luat din viata scurta a omului”. Fraza asta vroiam s-o pun ca motto la carte. Poate ca am sa revin la el 🙂

      P.S. Azi n-am facut poze. M-am hodinit ca la carte, fara a alerga cu obiectivul prin buruiene (caci nu pot sa ma abtin, daca-l am cu mine) 🙂

      Apreciază

      1. Mișto, uimitor cât e de râspândită melodia. E folosită și p-aici la nunți, petreceri în versiuni bănățene, ardelenești. Au interpretat-o și Irina Loghin și Gică Petrescu.

        Ia să revii la el! 🙂

        Apreciază

      2. „alerga cu obiectivul prin buruiene (caci nu pot sa ma abtin, daca-l am cu mine)”

        Hahahaha, totuși io zâc să-l iei cu tine c-ai poze faine, mi-or plăcut tare.
        Joacă-n tine inspirația tenis și n-are spațiu, las-o liberă!
        Albumu’ de pe face’: „După mure” e splendid!

        Apreciază

      3. Iata inca o piesa legata de amintirile din text :)) bunica mi-o canta. de fapt o singura data a facut-o, era pudica de felul ei, nu prea glasuia, dar eu am convins-o intr-o seara excluziva. am memorizat-o pe loc caci era cuvantul „flacau” in versuri :mrgreen:

        Apreciază

      4. Joacă-n tine inspirația tenis și n-are spațiu, las-o liberă!
        Albumu’ de pe face’: “După mure” e splendid!

        Merci 🙂 Desi nu e modest din partea mea, recunosc ca ma infoaie inspiratia. Abia o stapanesc. E ca un aluat care creste pe drojdii. Mai bag cate-un pumn s-o stoporasc … „mai femeie, imi zic, ia mai lasa parolele si apuca-te de gospodarie”. Iaca asa 🙂

        Apreciază

  5. norocul

    Asta-i fórte faină! Dá ce sámănă vorba cu cié d-aicié! „Dumnezău”, „cia”, „crâșmă”, „pârău”, „ie-ie”, „nu te-o lua”.
    Cum ai convins-o să-ți glăsuie?

    Bunica mé era cu romanțele. Păste tăt glăsuia, în grădină, când găté, când cosé etc 😆

    Apreciază

      1. Aha, era glumeață și tăioasă-n același timp, rapid îmi scăpa una pe unde apuca de călcam strâmb iar după scurt timp glumea pe acea seamă. 😆 N-o puteam citi cu adevărat când e nervoasă ori chiar veselă.

        Apreciază

  6. „nu e modest din partea mea, recunosc ca ma infoaie inspiratia. Abia o stapanesc. E ca un aluat care creste pe drojdii.”

    Io sărios am scrâs, ia, hurdică-te pe pozat că le faci faine! 🙂 Am zâs!

    Apreciază

  7. Îmi pare rău că nu am citit pînă acum „Comoara verișoarelor”.La un anumit moment am explodat – pasajul despre bunica ta care era de baștină din Cosăuți!Sunt foarte mîndră că SM își are rădăcinile și în satul meu de baștină! 😀

    Apreciază

    1. Eu la Cosauti am fost doar o singura data. Cu caruta 🙂 dar am memorizat foarte bine atmosfera, casele, temperatura, umbrele, racoarea… 🙂 parca a fost in alta viata, intr-un film vechi, alb negru.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s