Iiii,si parca am ramas cu ochii in soare nustiu cum ,prima data citesc ceva si intrerup lectura nu pentru ca am vrut eu sau a intervenit ceva prin preajma ci pentru ca asa a vrut autorul…:P …pina vinere viiotare dar atunci 🙂
cand te citesc imi amintesc de copilarie, cand imi luam carti de la biblioteca din sat si le citeam. locul de citire – scranciobul (hinta) din spatele casei. mama, mai avea uneori nevoie de ajutorul meu. si imi zicea, ada te rog o caldare de apa de la fantana. si eu, ajungeam, la vreun moment culminant din carte care pur si simplu nu puteam sa il las, ca vroiam sa vad ce se intampla…si ii ziceam „da, da, acus aduc” si bineinteles ca uitam…si de apa si de mama si de alte rugaminti…
in cazul tau e exact asa…citesc asa cu interes si satisfactie, ma opresc la fiecare procedeu arttistic si savurez pur si simplu jocul de cuvinte, umorul tot..si cand ajung la momentul ultimului cuvant, sau a frazei…si vad ca e gata…pur si simplu imi vine sa ti spun te rog, da-mi si mie manuscrisul pe care l-ai trimis mamei tale, il accept si fara „creion varfuit de un cristal swarowski” si promit…ah…nu stiu ce as da in schimb…tocanite stii sa faci :), dar putem negocia..:)
si merci pentru vinerile frumoase incepute cu textele tale 🙂
Bag de seama ca esti o cititoare patimasa 🙂 In timp ce scriam cartea, realizam acut in ce locuri pitoresti imi petrecusem candva copilaria. Fantastice locuri. La un moment dat chiar ma intreb in text cu ciuda, de ce aceste locuri n-au crescut, inspirat mai multi oameni care scriu, picteaza, fotografiaza…ca lucrarile lor sa aiba ecou si dupa hotarele tarii.
Aveam si eu momente de evadare totala in carti. Mama mi le ascundea cateodata ca tot nu o auzeam cand avea nevoie de mine:) Odata s-a intors de la o adunare parinteasca si ii spunea tatei:
-Diriginta ruga serios parintii sa impuna copii sa citeasca acasa. Eu taceam chitic. Iti inchipui daca afla ca eu, bibliotecara, ascund cartile de copilul meu ca sa nu citeasca?
La manuscris mai am de lucru (partea estetica). Il trec prin diacritice acum, il transform necontenit 🙂 Pot sa revin la un episod si sa ma joc cu el pana ametesc 🙂
stii. m-am gandit un pic, sa zicem, la o mica anticipare..:) .are legatura cumva acea hartie galbena pe carte tu trebuie sa o cauti, la indemnul unchiului tau, cu titlul cartii comoara verisoarelor? adica eu parca intrezaresc o anumita legatura intre aceste doua…
desigur 🙂 totul e legat, una se naste din alta ca o matrioshka desfacuta, rand pe rand. Iar in Moldova trebuie sa am un complice de nadejde, nu-i asa? 🙂 apare, la timpul sau, un personaj nou, o verisoara cu care ma apuc de cautari (de unde se trage titlul)
Crini la poartă, fain trebuie să fie. Este blazon deasupra porții?
Îmi plac blazoanele vechilor familii, sunt multe și pe aici pe clădiri, chiar am să e fotografiez.
Apropo, de-mi permiți: ia când ai timp Socriță trage-n poze blazoanele de pe acolo.
„Cocostârcul Alb”! Aiaiaiai, ce coniace bune sunt în republică!
Vinerea plăcută! E o plăcere să parcurgi cele așternute de tine!
Napocel, crinii regali se intalnesc la foarte multe porti/usi 🙂 e un detaliu/simbol care e exploatat pe larg in arhitectura tarilor cu monarhii. Cladirea nu e neaparat una ce apartine unei familii vechi cu blazon 🙂
Apropo, de-mi permiți: ia când ai timp Socriță trage-n poze blazoanele de pe acolo.
Na, na: „Vinerea plăcută” nu o fost urare ci e ziua-n care ne aduci lectura!
Oricum vin cu o urare și eu: weekend fain Socriță! Al meu va fi nițel pel a servici din păcate dar va trece. 😀
Si pina la urma vom putea procura cartea undeva la Chisinau,sau copy -paste de aici toata gramada,,,,sau ai sa ne dai cite un mic capitol in fiece vineri pina la sfirsitul romanului ??? 🙂
Blog de vineri 
Iiii,si parca am ramas cu ochii in soare nustiu cum ,prima data citesc ceva si intrerup lectura nu pentru ca am vrut eu sau a intervenit ceva prin preajma ci pentru ca asa a vrut autorul…:P …pina vinere viiotare dar atunci 🙂
ApreciazăApreciază
Ghiocelu, autorul e oleaca cu hartag si debutant :mrgreen:, dar ma bucur, totusi, ca nu te-a plictisit textul dupa prima pagina 🙂
ApreciazăApreciază
cand te citesc imi amintesc de copilarie, cand imi luam carti de la biblioteca din sat si le citeam. locul de citire – scranciobul (hinta) din spatele casei. mama, mai avea uneori nevoie de ajutorul meu. si imi zicea, ada te rog o caldare de apa de la fantana. si eu, ajungeam, la vreun moment culminant din carte care pur si simplu nu puteam sa il las, ca vroiam sa vad ce se intampla…si ii ziceam „da, da, acus aduc” si bineinteles ca uitam…si de apa si de mama si de alte rugaminti…
in cazul tau e exact asa…citesc asa cu interes si satisfactie, ma opresc la fiecare procedeu arttistic si savurez pur si simplu jocul de cuvinte, umorul tot..si cand ajung la momentul ultimului cuvant, sau a frazei…si vad ca e gata…pur si simplu imi vine sa ti spun te rog, da-mi si mie manuscrisul pe care l-ai trimis mamei tale, il accept si fara „creion varfuit de un cristal swarowski” si promit…ah…nu stiu ce as da in schimb…tocanite stii sa faci :), dar putem negocia..:)
si merci pentru vinerile frumoase incepute cu textele tale 🙂
ApreciazăApreciază
Bag de seama ca esti o cititoare patimasa 🙂 In timp ce scriam cartea, realizam acut in ce locuri pitoresti imi petrecusem candva copilaria. Fantastice locuri. La un moment dat chiar ma intreb in text cu ciuda, de ce aceste locuri n-au crescut, inspirat mai multi oameni care scriu, picteaza, fotografiaza…ca lucrarile lor sa aiba ecou si dupa hotarele tarii.
Aveam si eu momente de evadare totala in carti. Mama mi le ascundea cateodata ca tot nu o auzeam cand avea nevoie de mine:) Odata s-a intors de la o adunare parinteasca si ii spunea tatei:
-Diriginta ruga serios parintii sa impuna copii sa citeasca acasa. Eu taceam chitic. Iti inchipui daca afla ca eu, bibliotecara, ascund cartile de copilul meu ca sa nu citeasca?
La manuscris mai am de lucru (partea estetica). Il trec prin diacritice acum, il transform necontenit 🙂 Pot sa revin la un episod si sa ma joc cu el pana ametesc 🙂
ApreciazăApreciază
stii. m-am gandit un pic, sa zicem, la o mica anticipare..:) .are legatura cumva acea hartie galbena pe carte tu trebuie sa o cauti, la indemnul unchiului tau, cu titlul cartii comoara verisoarelor? adica eu parca intrezaresc o anumita legatura intre aceste doua…
ApreciazăApreciază
desigur 🙂 totul e legat, una se naste din alta ca o matrioshka desfacuta, rand pe rand. Iar in Moldova trebuie sa am un complice de nadejde, nu-i asa? 🙂 apare, la timpul sau, un personaj nou, o verisoara cu care ma apuc de cautari (de unde se trage titlul)
ApreciazăApreciază
Crini la poartă, fain trebuie să fie. Este blazon deasupra porții?
Îmi plac blazoanele vechilor familii, sunt multe și pe aici pe clădiri, chiar am să e fotografiez.
Apropo, de-mi permiți: ia când ai timp Socriță trage-n poze blazoanele de pe acolo.
„Cocostârcul Alb”! Aiaiaiai, ce coniace bune sunt în republică!
Vinerea plăcută! E o plăcere să parcurgi cele așternute de tine!
ApreciazăApreciază
Napocel, crinii regali se intalnesc la foarte multe porti/usi 🙂 e un detaliu/simbol care e exploatat pe larg in arhitectura tarilor cu monarhii. Cladirea nu e neaparat una ce apartine unei familii vechi cu blazon 🙂
Bine 🙂
Weekend placut si tie!
ApreciazăApreciază
Na, na: „Vinerea plăcută” nu o fost urare ci e ziua-n care ne aduci lectura!
Oricum vin cu o urare și eu: weekend fain Socriță! Al meu va fi nițel pel a servici din păcate dar va trece. 😀
ApreciazăApreciază
Multumesc dar 🙂 va trece, desigur. curaj.
ApreciazăApreciază
Heheheh, curaj ar fi dar chef deloc! 😆
Mulțumesc și eu Socriță! 🙂
ApreciazăApreciază
Am rămas cu durere…şi totuşi unde e lada? Norocul nostru că mai avem multe vineri înainte 🙂
ApreciazăApreciază
Lada trebuie cautata in MD 🙂
ApreciazăApreciază
Si pina la urma vom putea procura cartea undeva la Chisinau,sau copy -paste de aici toata gramada,,,,sau ai sa ne dai cite un mic capitol in fiece vineri pina la sfirsitul romanului ??? 🙂
ApreciazăApreciază
Habar n-am ce o sa fie pana la urma. Deocamdata savurez in voie fiecare cuvant, fraza, episod 🙂 „Eu nu ma grabesc nicaieri”.
ApreciazăApreciază
Da noi da,noi vrrem sa ajungem sa o citim pina la capat 😛 😀
ApreciazăApreciază
O s-o cititi, desigur, caci in sertar nu am de gand s-o tin 🙂 sanatosi sa fim 😉
ApreciazăApreciază
foarte interesant, astept continuarea 🙂
ApreciazăApreciază
şi tu pe 13 septembrie te-ai născut? eşti al şaselea pe care îl întîlnesc cu ziua asta de naştere, inclusiv soţul meu.
ApreciazăApreciază
oh, si eu credeam ca-s element unical 🙂 glumesc 😉 apoi salutari dar sotului tau, ca de la fecioara la fecioara si ca intre frati astrali.
ApreciazăApreciază