Arhivă Categorii:r Autopsia cuplului

Vorba lungă, iubire mică

“Comunicarea e esenţială, dar nu poţi comunica orice. Eu am un exemplu. Un cuplu se duce la un consilier marital adept al comunicării totale. Consilierul îl întreabă pe soţ dacă i-a mărturisit totul soţiei şi acesta îi răspunde că, dacă spunea totul, de mult era divorţat.” (Aurora Liiceanu)

***

1Vă servesc aperitivul cu un banc găsit în biblioteca mea de veceu.

Un reparator de televizoare sună la uşa unei doamne care îl chemase cu două ore mai devreme. Uşa se dechide şi pe prag apare o creatură minunată îmbrăcată într-un neglijeu roz transparent, care ascundea cu mare efort un corp splendid. Vădit tulburat, nenorocitul de reparator, se instală în spatele televizorului defectat, încercând cu o mână tremurândă să identifice pana şi aruncând din când în când câte o privire fugară după doamna, care evolua prin apartament, fără urmă de complex. O oră mai târziu, ajunge să repare în sfârşit televizorul, lucru, ce în mod normal îl dădea gata într-un sfert de oră. În timp ce aştepta să fie plătit, doamna îi zice:

-Euuuh… nu ştiu cum să vă zic…Eu… în fine, vreau să vă rog ceva… Oh, mi-e incomod să vă spun. Contez mult pe discreţia dvs, sper să râmână între noi…Uuuh, ştiţi, bărbatul meu e cam obosit în ultima vreme, lucrează mult. Bine. Dvs înţelegeţi, nu-i aşa… eu sunt o femeie, dvs…un bărbat, m-am gândit că…poate…

Reparatorul nu se lasă rugat mai mult şi se năpusteşte peste femeie, care, spre marea lui surprindere începe să se zbată şi să urle:

-Cum vă permiteţi? Aţi căpiat sau ce naiba? Mă gândeam doar dacă mă puteţi ajuta să mut bufetul.

***

„Doar atât!”

Citeste mai mult »

Psihologie de amantă

amanta“Prea multe femei sunt proaste ca tocul de escarpen”, m-am gândit a mia oară, în viaţa mea conştientă, când una mi-a balansat în faţă :

-Ei cum poţi să nu ai nici atâtica demnitate?

Fata (nu ştiu dacă-i pot zice aşa la 32 de ani, dar nici a femeie matură nu prea seamănă) se revolta sincer (de pe post de amanta clandestină) pentru comportamentul prea cuminte al nevestei amantului. Adică, vai de mine, nevastă-sa “nu vrea” să priceapă  că el se dedică cu trup şi suflet altei femei. Că ar fi mai corect să-i ceară divorţul (măgarului) şi să-l lase fericit să zburde cu iubirea vieţii sale.

-Nu înţeleg ce vrei de la mine, îi răspund clămpănind din ochi. Să te compătimesc ? îi rânjesc. Păi eu sunt din tabăra adversă, a nevestelor.

Eu nu fac parte din femeile care îşi aprind filozofic ţigara începând un discurs în mezzo-soprano cu “ Aaahm, draga mea, am făcut parte din ambele tabere, am fost şi nevastă şi amanta de bărbat însurat. Cât de bine te înţeleg ! Aaah, oooh, iubirea nu cunoaşte ştampile, graniţe de vârstă, de pat, de imprimeu la chiloţi…”

Nu. Eu n-am fost în piele de amantă de mascul cu inel. Pentru mine dragostea n-a fost niciodata mai presus ca o familie străină (şi încă cu copii). Pardon că vă frec ochii cu nimbul meu strălucitor. Pun priu că e plină lumea de femei ca mine, pur şi simplu amantele sunt mai limbute şi mai isterice. E o chestiune (intimisimă) de alegere pe care n-o fâlfâi la orice colţ.

Citeste mai mult »

Bărbaţii timizi

carto

De curând am încercat o revelație tristă. Mă pricep la bărbații cu aifoane acurat ca ursul la castane.

Fraţi n-am avut. Feciori nu cresc. Cu tata schimbam vreo două vorbe de Paști și sf. Pantelimon Călătorul. După ce seca un ulcior de vin, îşi închipuia că-s fecior şi-i dădea bătaie cu amintiri din armată.  Ce era să fac ? Mâncam harbuz şi stucheam sâmburii peste gardul grădiniţei cu flori. Gândurile îmi umblau departe, tare departe de rachetele secrete sovietice ascunse prin taiga, mândria lui tata. Iată de unde, probabil, mi se trag apucăturile monosilabice în comunicarea cu sexul tare. Da. Nu. Afirmativ. Negativ. Prezent. Absent. Să trăiţi. Să crăpaţi.

Să nu vă apucaţi să mă jeliţi. De atenţie bărbătescă lipsă n-am dus niciodată, har cerului. La aşa gen de perversităţi, doritori se găsesc. Mai mulţi poate ca pentru cuconiţe cochete cu fluturaţi în pintece şi viermi în creieri.

Şi tot să nu credeţi cumva că nu mi-am exersat latura poetică. O dată chiar m-am desfăşurat într-un proiect sentimental complicat. Mi-am cheltuit muniţiile cu grijă, vocaţie şi aplicaţie. Aşa cum ştiu a face numai eu, când e vorba de cine vrei, numai nu de mine. Pentru subsemnata n-am cumpărat o rochie cu gând să ochesc pe cineva anume.

Se făcea odată c-a năpădit-o pe-o colegă un cârd de fluturi. Și să vezi, nu s-au aciuat numai în stomac, ca la orice duduie amorezată. Nu. I s-au suit toți odată la cap. Fata a simțit că se prăpădește. Avea nevoie de un creier extern. Și m-a găsit pe mine. Eu am studiat atent situația și m-am oferit voluntară. Ce aștepta ea de la mine ? Ia un fleac : eşafodarea unei capcane de prins masculul îndărătnic. Și eu mi-am luat rolul în serios. Stăteam în fiecare seară cu creionul în mâna ca un general asupra hărţii. Mă gândeam aprig la apucăturile vrăjmaşului, cum aşă şi pe dincolo… Cât m-am gândit eu la dânsul în perioada ceea cred că nici mă-sa nu l-a pomenit în postul de Paşti. Nu m-aş fi mirat dacă umbla sireacul sughiţând cărările. Greu, greu! dar … l-am avut. Ea cu orgasm (să sperăm), eu fără (precis). N-are cum să mă tulbure un mascul pe care îl aduc eu unde vreu. Cu creionul. Rebus dezlegat. Rebus aruncat.

Citeste mai mult »

Eu şi încă câteva mii de oi ca mine! (arhivă)

oiAm mai scris, dar azi e cazul să mai repet, ca de 8 martie. Deseori revin la vorbele filozofului Otto Weininger care zicea că „cel mai mare, mai năstruşnic duşman al emancipării femeilor sunt înseşi femeile”.

M-am bucurat să văd pe facebook un anunţ pentru flashmob-ul “Nu bate femeia, bate covorul”, dar m-am întristat repede amintindu-mi câte mii de femei încă mai aplaudă în picioare cântece despre beţie şi violenţă la concertele cu muzică populară organizate de 8 martie.

Textul de mai jos l-am scris acum 4 ani. Eram acasă, furioasă şi… neputincioasă.

***

Mesaj de felicitare pentru compatrioatele mele (care aşteaptă măcar azi să fie băgate în seamă, nu?).

Măi, cum să vă spun? Am răcit, n-am glas, de asta scriu. Din patrie. Şi fără flori. Că-s umilitor de scumpe.

De câteva zile stau cu ochii pe femeile din RM, făcute din acelaşi aluat ca mine şi botezate sub aceleaşi icoane. Culmea observaţiilor mele a ajuns la 3.03.09 şi n-a reuşit să scadă din intensitate până azi (8 martie – Ziua internaţională de cerşit flori şi atenţie) şi încă mă stropesc cu apă rece.

Citeste mai mult »

Deliciul aşteptării şi fantasmul lui Don Juan

don juan

J’aime un fleur lente à s’épanouir;

C’est par degrés qu’il faut plaire et jouir.

(Gentil Bernard, L’art d’aimer)

***

Mie nu-mi plac surprizele. Soţul îmi cunoaşte năravul şi m-a sunat din Amsterdam.

-Ce să-ţi aduc?

Îngândurată, am închis un ochi:

-O lalică.

Aşa cum mie nu-mi plac surprizele, peste 5 min soţul m-a sunat din nou :

-Ce culoare? M-am rătăcit în culori… căpii olandezii cu obsesia lor.

Am închis iar un ochi:

-Îîîm.Crezi că eu ştiu?

Aud un pffff de la 207 km, apoi încă o tentativă:

-Bine, mergem pe metoda excluderii. Ce culori nu-ţi plac?

***

Seara am ţopăit de bucurie în faţa ghiveciului plantat în Olanda. Am zâmbit mulţumită citind pe eticheta forma şi culoarea lalicii ce urma să vină pe lume. Deci, după socotelile mele, în câteva săptămâni, din inima frunzelor lungi urma să apară un căpşor de jar cu horboţică portocalie. Lovely !

I-am găsit un loc pe fereastră (lângă o plantă carnivoră, cu trompete -experimente de-a lui fic-mea) şi m-am pus pe aşteptat. Oh, dulce aşteptare! Magie, taină, foie verdi (vorba unei rusoaice)! Mă vedeam deja cum mă scol în fiecare dimineaţa, ciufă şi somnoroasă, afară plouă, frig, dar la mine pe pervaz cloceşte un soare. Azi creşte oleacă bucuria mea, mâine se rotunjeşte, poimâine se rumeneşte…

După două zile de aşteptare intru în bucătărie şi… scot un ţiiiiiiiipăăăăăăt.

-Ai văzut? strig către soţ, care apăruse lângă uşă într-o fugă. Tu ai văzut ce-a făcut?

-Cine? Nu înţelege soţul.

-Lalica! Azi dimineaţă era jos, abia se zărea printre crăpătura frunzelor, acum uite! s-a înălţat cu…stai să măsor… 15 cm!!! Poftim!

Mie nu-mi plac surprizele.

***

Citeste mai mult »

%d bloggers like this: