Despre roman am scris acum două săptămâni AICI.
Puteţi alege opţiunea de mărire a textului apăsând pe primul buton din stânga jos.
Lectură plăcută 
-
“De la soacra adunate” (carte)
-
Comentarii recente
norocul on La fereastră Samira on La fereastră norocul on La fereastră norocul on Desculţă wero on Desculţă Samira on La fereastră norocul on La fereastră -
Despre mine
-
Împlineşte o dorinţă
-
Carte despre blogging
-
Comentarii
Yammy
Începutul a reuşit să mă convingă să citesc şi vinerea viitoare
.
Aham…am să aştept cât o fi nevoie
Oricum vinerea îs în drum “călare” spre o lectură plăcută!
ultimul rand…atat de nobil…
hm
poate ca e singurul… vom vedea… 
Acum mi-am adus aminte ca doreai sa-ti vizitezi matusa din St. Petersbourg pentru a lua albumul cu fotografii al unchiul tau. Pacat ca matusa ta nu si-a schimbat parerea sa pastreze amintirile insa noroc pentru tine, cred ca o sa te inspire cumva pentru urmatoarele articole. O sa aflam si noi ce ti-a scris unchiul tau in scrisoarea pe care ti-a lasat-o?
Pe fostul blog JSM citeam cu placere articolele din capitolul “copilarie sovietica” acum vad ca treci la “tinerete europeana”
.
Daca crezi ca o sa ne plicitisim de carte, publica lunar, nu saptamanal. “Xорошего по немношку ”
p.s.Nu inceta sa scrii, scrii frumos.
Merci pentru p.s.
Matusa mea e un mister… m-am convins acum o luna.
Certamente
Avem de toate in program
foarte frumos…ca un film care nu reusesti sa il citesti si stai cu sufletul la gura, sa mai primesti o portie
Ma bucur
caci cunosc sentimentul (fata de alti autori, desigur) si ma delectez 
Noá așé. Îi un tabiet deja la mine. ‘N fiecare vineri, destup o berulă, aprind on dohan și lecturez ce ne oferă Socrița!
Și e fain episodul!
Ópa, ce look frumú la blog avem
Mersoi
am …un soi de obsesie in ultima vreme. Tare ma ingrijesc de vederea cititorului. Ochiul nu trebuie sa oboseasca, literele sa fie nici prea mascate, nici prea mici, culoarea sa atraga, dar nici sa nu deranjeze… bref, omul trebuie sa se simta relaxat pe pagina mea 
ma straduiesc, incerc, revad…sucesc, invartesc 
Noá, ca orșice femeie, grija păntru cum arată é și tăte din juru-i.
Sincer, e foarte frumos look-ul iar relaxarea o simt ori de câte ori intru aici.
“Dar când le văd în stol parcă mă încearcă o frică. Admiraţie şi frică”
Uh, ciorile-n stol… Interesant și eu simt tot o teamă, fără admirație și parc-aș fi-ntr-o pădure singur dar singur, o singurătate tăcută ca-ntr-o criptă mare, veche pe timp de toamnă târzie. Pe lângă teamă, peiptul mi-l simt gol, un gol greu. Brrrr… Am-ncercat senzația mai ascuțit când eram mic, mergeam cu gașca de la bloc (aveam vreo 9-10 anișori) în cimitirul clujean Hajongard și ne uitam pe ferestrele criptelor foarte vechi ale familiei Bánffy ori intram-n cele care erau deschise… curiozitate copilărească (Hajongard, sau Cimitirul Central numele provine din maghiară – Házsongárdi temető și germană Hasengarten, un cimitir imens pe 14 hectare, vechi, atestat prima dată pe la 1373). Nu ne temeam noi tare atunci dar într-una din cripte m-a copleșit liniștea grea și mirosul din altă lume parcă.
Ce ghinion cu tricicleta… ți-a săltat-o.
Am descrieri de cimitire in carte. Dar senzatiile sunt mai degraba comice si odihnitoare. Ma rog, cel putin asa le percep eu
In MD nu prea avem cripte la cimitirul comun, asa ca … probabil datorita lipsei lor nu prea ne e frica 
Pastele Blajinilor e primavara. Cand ne ducem la cimitir canta pasarelele, infloreste liliacul si toata lumea e in straie de sarbatoare. Eu insa am o patima mai speciala…ce nu tine de anotimp.
Stolurile de ciori aduc sumbrul, o atmosfera din trecut. Mergeam la munci joi dimineata pe la 5 si ceva si un stol de ciori au invadat zona, Al drek senzatie ce pot avea cadn le vad in numar mare. Un look al Toamnei urat. O sa-i scriu Toamnei s-am s-o cert!
Eu lui fiica-mea i-am altoit dragostea fata de ciori
printr-un personaj simpatic din cartea “Mica Vrajitoare”. Abrahas e corbul asistent al vrajitoarei mici, una buna 
Acum cand vede vreun corb/cioara striga: “Mama, uite zboara Abrahas!” 
Adica, pana azi, inca nu avem asociatii negative cu aceste pasari.
Hehehehe, inspirata mama.